După 54 de ani de comunism, în Cuba nu există publicitate, ci doar propaganda care preaslăvește virtuțile socialismului sau informează populația despre isprăvile revoluției. Mergând pe străzile Cubei poți vedea nenumărate panouri care colorează peisajul, dar acestea nu promovează nici legendarele trabucuri, nici romul, și nici vreun alt produs, ci doar socialismul!
Mesajul acestor panouri este politic (revoluția, socialismul, embargoul) dar am văzut și anunțuri de sensibilizare a opiniei publice la diferite probleme cu caracter cetățenesc (protecția mediului, economisirea resurselor energetice sau educația copiilor.) Unele dintre ele sunt veritabile "opere de artă", în timp ce altele sunt doar anunțuri efemere, postate cu ocazia diverselor campanii sau inițiative specifice, cum ar fi alegerile sau sărbătorile naționale (1 mai, 26 iulie, sau Anul Nou).
Dacă s-ar face un clasament, "Hasta la victoria siempre" al lui Che Guevara este cel mai comun slogan, iar faimosul său portret de "guerilă eroică" este cel mai răspândit. "Socialismo o muerte" este la scurtă distanță. Imaginea tipică a unui Fidel glorios din anii '60, este rar văzută. Liderul carismatic spunea că vrea să evite cultul personalității. După 2007 a intrat în peisaj și Raul - fratele lui, cel care l-a urmat la conducerea țării. El apare singur sau împreună cu Fidel și uneori cu Hugo Chávez. Aceste panouri, mai recente, înfățișează un Fidel "actualizat" la timpurile noastre, nestilizat și neidealizat, arătându-și din plin vârsta reală. Îndepărtându-mă de capitală, am întâlnit și revoluționari mai "controversați"; în drumul spre Trinidad și Cienfuegos l-am văzut pe Camilo Cienfuegos cu barba lui de ayatollah și pălărie imensă, iar undeva în apropiere de Santiago de Cuba cunoscătorii îl pot recunoaște pe Huber Matos - un revoluționar căzut în dizgrație.
Panourile au un design primitiv, sunt realizate în culori crude și transmit mesaje simple. Mesajul este în general cam același: revoluția nu s-a terminat și realizările ei trebuie menținute și apărate împotriva agresiunii americane. Stilul fără echivoc al acestor panouri este un amestec de realism socialist rusesc cu accentele sale triumfaliste, și cel comercial american al anilor '50 caracterizat prin entuziasm și persuasiune. Maniera de abordare a mesajelor variază de la tulburător la comic.
Dar ce impact mai pot avea aceste fraze complet depășite în zilele noastre? Cei mai mulți spun că pentru localnici aceste sloganuri și-au pierdut demult sensul patriotic, dar am întâlnit destui care mai cred că această retorică revoluționară poate încă să convingă. Oricare ar fi adevărul, un lucru fascinant s-a întâmplat în ultimii ani: pentru turiști și vizitatori, aceste panouri au devenit o veritabilă atracție turistică.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
