Manual de fotografie: Vopsitorul de gheţari

A vopsit un iceberg în Groenlanda. A stropit cu vopsea din zmeură un munte din Franţa. Din propria grăsime a gătit chiftele, pe care le-a servit criticilor de artă. A invitat drogaţii să picteze cu pigmenţi amestecaţi cu sânge infectat cu HIV, cocaină şi heroină. Are pe conştiinţă cel puţin doi peşti (mici ca înălţime şi lăţime, nu ştiu dacă şi la vârstă), ucişi la instigarea sa, într-o galerie de artă. Omul de care vorbesc există în carne şi oase, nu-i personaj inventat la beţie. Se numeşte Marco Evaristti, vieţuieşte în Danemarca, este chilian la origine, şi se poate spune că a ieşit în lume, din burta mamei sale, în anul 1963.

Într-o zi oarecare, în timp ce miliarde de pământeni se năşteau, mâncau, cântau, se omorau, munceau, se bip, împerecheau, îmbătrâneau şi mureau, Evaristti a stropit un gheţar cu 3.000 de litri de vopsea, ce-au ţâşnit prin tulumbe de pompieri - ajutat fiind de 20 de oameni, printre care nu cred că se aflau şi eschimoşi. Bucata roşie de gheaţă se întindea pe apă ca o halcă de carne sângerândă, aşa am văzut într-o fotografie, pentru că martoră n-am fost la evenimentul cu pricina. În altă fotografie făcută de Marco Evaristti, o damă tânără şi goală citeşte o carte într-o fântână arteziană. Nu ştiu ce şi de ce. De curând a fost încătuşat de poliţiştii francezi, pentru că la 3.400 de metri altitudine a vopsit fâşii din Muntele Alb, pe care plănuia de bună seamă să-l facă Roşu, de la vopseaua biodegradabilă pe bază de zmeură. Îşi dorea ca în vârf să înfiinţeze, simbolic, Statul Roz al nonviolenţei, dar cum am spus, a fost oprit de oamenii în uniformă. În altă zi oarecare, Evaristti a amestecat carne de vacă sau de bou cu grăsimea extrasă de medici de pe trupul său, în urma unei operaţii de liposucţie. Din amestec a cocoloşit chiftele, pe care le-a vârât în cutii de conserve imprimate cu chipul său. Le-a expus într-o galerie de artă, unde şi-a îndemnat invitaţii să le înfulece. Ceva îmi spune că nimeni nu s-a atins de dânsele! Despre expoziţia cu peşti ştiu doar că erau mici ca de acvariu, aurii, şi că înotau în aparate transparente de mixat şi mărunţit mâncarea. I-a invitat pe cei prezenţi să apese, dacă doreau, pe butonul care pornea mixerele. Cel puţin o persoană a ucis doi peştişori, ascultându-l pe Evaristti. Poliţiştii au dat buzna şi aici, salvând ceilalţi înotători de la pierire, ducându-i la un veterinar. Artistul s-a apărat spunând că a vrut să arate cât de subţire este linia dintre existenţă şi nonexistenţă, punând accentul pe asumarea responsabilităţii fiecărui om.

Sigur că se mai pot spune foarte multe despre domnul Marco Evaristti, însă am obosit, aşa că voi amuţi acum.