Trenul se apropia în viteză, urlîndu-și sirena. Bariera deja bloca drumul cu o dungă albă și roșie. Cam așa arăta lumea în acea dimineață înnorată, era albă, roșie, gri și verde. Singura excepție era o păpădie aurie care crescuse printre pietrele dintre șine. Trenul trecu vîjîind pe lîngă barieră, parcă nu se mai termina. Cînd ultimul vagon se îndepărtă zdrăngănind, lumea încremeni din nou. Doar păpădia se balansa sălbatic înainte și înapoi, iritată de trecerea intempestivă a trenului.
Monica Aldea
Iancu Zugravu băut mult la cafine tristețe mare. 1 vinars, 2 șlibovițe, 3 beri măricele și toooot așa cu repetir și-n sictir dă viață. Bine abțiguit, certat jandarmi bulivard. Împăcat apoi, onoare reperată mastică prima. Plătit cal, dat morcov birjar. Jap palme două lui Gudurău îndesate și pi digeaba. Răsturnat Coana Anica-coș jos, jupon sus. Vivat. Văzut toată strada dedesubturi și alte oportunități. Ajuns Capșa, colț cu Independenței, trecere proaspăt vopsea. Pupat caldarâm, agie costum dungi.
Florina Hegedüs
Înghesuită, între cei mulți, cele două minute de nerăbdare sunt lungi, cât să trec un munte, până pe partea cealaltă. Valul sentimentelor se intensifică. Peste autoviață plutește privirea mea și a lui. Mă așteaptă. Praful saharian îmi face lumea altfel, colorată. Clipesc des, nescăpănd din priviri silueta înaltă. Traversele ce-mi par clape de pian mă ademenesc, să cântăm la patru mâini. Clipesc des, ochii lui mă cheamă înflorit și, țâșnesc grăbită. Ar mai fi fost câteva secunde dar și bolidul este foarte grăbit.
