Eu în dreapta. Adi la volan. Aveam o discuție amuzantă. Despre alegeri. Sau despre meciul Borussia - PSG de aseară. Sau era o discuție filosofică ca înainte de berea la care urma să ne vedem cu Cătă și Dana. Nu mai știu. Adi a pus frână, fix când s-a schimbat culoarea la semafor. Pe trecere era ea. Am recunoscut-o după tricoul lui. Fosta lui cu fostul lui tricou de la PORC. Hey, ești ok, l-am întrebat eu. Da da, mă gândeam că nu cred că a spălat tricoul conform indicațiilor. Vezi, s-a decolorat. Am râs. Amândoi.
Alexandra Buhudini
Când semaforul pâlpâie în inima nopții, dansez în cămașa lui, pe trecere, goală de mine și plină de el. Ș-atunci smulg liniile paralele și mi le fac scară până la cer. Izbăvește-mă, Demiurg daltonist, de doina de dor care răsună în valea inimii mele. Mă lepăd de utopia Paradisului pentru căldura cărnii lui. Cred într-un Muritor. Mă declar eretică. Așez cu grijă trecerea de pietoni în inima urbei. Traversez. Pe spate îmi cresc linii paralele pe care îmi scrii povești pământii despre Raiul pe care îl vom trăi eretici.
Elena Fermuș
De-ar crăpa rânza-n mine, și nu cer nimic la nimeni. Ce dacă vine Paștele. Tot în trecere e și el prin zilele noastre. Toate trec. Fac și eu cu ce am și nu mă știe nimenel; așa e pace-n cuibul meu. Mai e o varză în butoi și vreo două jumări pe fundul cazanului. Să vezi ce le călesc, și mai trântesc și-o mămăligă. Ciorba doar din legume, nu-i bai, mi-e sufletu'-mpăcat, iar mieluțul din mintea mea zburdă-n imaș. Nu mă las nici făr' de dulce, mintenaș, gogoși umplute cu magiun. Apoi beau apă rece de izvor. Ș'-o trece.
