Clădirea în care locuiesc zgârie fără milă norii. Pereții de oțel, mobila luată din Roma, candelabrele de cristal, soția, ipocrizia și tot luxul ăsta mă sufocă. În pantaloni de trening, un tricou vechi și-n bascheți, ies din casă. Traficul dement și zgomotul infernal mă obligă să alerg. Ajung în parc, mă întind pe iarbă sub un copac și-mi închipui că sunt la bunica în grădină. La un moment dat, lângă mine apare un cerșetor. Îmi întinde un covrig: poftim, omule, mănâncă și tu ceva, că mâine o să-ți fie mai bine.
Sorina Bascoveanu
Acasă minciuna stătea cu ei la masă. Plecase convinsă că nu va mai fi obligată să-i suporte plescăitul grețos la trei mese principale și două gustări, dar convingerile nu ne sunt mereu cele mai bune prietene și după o vreme văzuse că adevărului ei îi crăpase obrazul și că ce era dedesubt îi făcea o greață cunoscută. Fusese atentă la scările din spate și la liftul de aprovizionare și nu o văzuse niciodată. Cum era posibil? Poate pentru că în metropolă minciuna se spoiește scump și circulă cu liftul principal.
Marian Bircea
Eu, Adrian, cetățean al Romei, centurion veteran al Legiunii a V-a Macedonica, numit imperial protector al Porolissum, Potaissa și Apullum, cetățean al metropolei Ulpia Traiana Sarmizegetusa, membru ales al senatului provinciei Dacia Felix, cenzor al drumurilor imperiale de la Drobeta până la Napoca și buna lor păstrare, stă scris pe o stelă funerară din Lapidariumul din spatele clădirii Magna Curia ce găzduiește Muzeul de Istorie din Deva. Cum de au reușit fără studii de fezabilitate și parteneriat public-privat?
