În Metropropolis toată lumea muncește. Stupul este tot un zumzet. Culegătoarele caută polen, nectar și apă. Doicile fac curat, au grijă de puiet și pe măsură ce capătă experiență sunt avansate la rangul de lucrătoare. Se construiesc faguri. Se transformă nectarul în miere. Regina face ouă pe bandă rulantă. Propășirea roiului e tot de contează. În Metropropolis toată lumea muncește. Doar un trântor, gigolo de meserie, aflând că vine toamna și va fi izgonit, scrie pe Ficțiuni Reale o scrisoare de protest.
Andra Toropoc
O vedeam, mergea pe uriașul bulevard, părul coafat și haina luxoasă lăsau dâre de parfum. A ocolit un copil-homeless, ăsta a întins mâna și femeia l-a lovit cu piciorul. Lângă elegantul sediu Unicef s-a oprit, a scotocit adânc în geantă, am crezut că are un puseu de conștiință, dar a scos ceva blănos cvasi cățel, l-a pus pe asfalt și-a așteptat cu buzele țuguiate într-un pupic. I-a lăsat producția acolo, a luat odorul și s-a eclipsat prin ușa rotativă. Printre zgârie-norii cromați aerul mirosea a rahat. De om.
Paul Dîrvariu
E-o temă serioasă și trebuie tratată ca atare. În asemenea situații, apelez la alții mai deștepți decât mine. De pildă, la antici. Cică ubi bene ibi metropola. Adică unde e bine, acolo e metropola. E clar: metropola mea e Nucondo. Habar n-ai, Grigore. Cătunul ăla păduchios zici că-i metropolă? O metropolă e centrul unei țări, un loc foarte dezvoltat și bine populat. O fi cum zici, Cocuțo, da' pentru mine ăsta-i centrul universului. Cât despre populație, știi câți urși, pârși, jderi, mierle și pițigoi avem pe aici?
