Văru' Goguțu e ăl mai oropsit din neam. L-a ținut tușa ba cu sapa, ba cu vaca. Ditamai flăcăul și o dată n-a pus picioru'-n oraș, ce să mai vorbim de străinătățuri. Am zis să-i fac un pustiu de bine și l-am chemat la mine o săptămână. N-a vrut cu avionul. A făcut două zile pe drum, apoi încă două s-a văitat de noada curului. În lift a zis Tatăl nostru, iar când mi-a văzut vecinii de culoare a urlat că vrea la tușa. La metrou n-a fost chip să coboare, că nu intră el de viu în pământ. Mai bine mă raham și-l mâncam fript. Facerea de bine.
George Dometi
La început săpam gropi în micul meu oraș subteran. În ele nu intrau decât cei pregătiți. Le ciopleam din piatră seacă pașii numărați pe aleea principală. Dar de la o vreme nu mai contenesc să apară. Nu mai fac față colecției fracturilor de viață. Prea mulți cu data scadentă în paușal. Morții mei sunt adormiți. Dar cineva i-a trezit. Acum stau grupați în linia-ntâi în drumul spre neant. Se înghiontesc și se ceartă. Simt că vor primi vecini. E mare înghesuială-n cimitirul sufletelor mele avortate.
Cecilia Fofiu
Amurgul crapă dureros peste metropola forfotitoare. La periferie, în barăci de carton mamele-și spală puradeii-n coveți coșcovite într-o hărmălaie veselă parcă grijile-s oprite de gardul de sârmă ce-i separă de orășenii grăbiți. Lae, cu gura la urechi, trage de burduful acordeonului spre încântarea unui băiețandru ce țopăie și pocnește ritmic din degete. Zi nene să te audă și sfinții, să zvârle câțiva biștari, că-i sărbătoare mare. Până la sfinți e cale lungă, or auzi cuconii mâine-n piață și or da ei, rânjește Lae.
