A adus acasă doar două bonuri azi. Și-a luat orez cu trei chifteluțe în caserolă, iar șoferul a lăsat-o să intre fără bilet. Se defectase aparatul de plată, probabil, n-a înțeles ce i-a mormăit sub mustață. I-a făcut cu mâna să meargă în spate, iar ea a urmat bucuroasă ordinul. Cel mai bine înțelege englezii când vorbesc cu mâinile. A rămas cu privirea atârnată de geam întreaga călătorie, opt stații. Nu ar putea să se uite în ochii altcuiva știind că n-are bilet. Mariana nu merge niciodată fără bilet.
Ligia Dumitrescu
Nu m-a speriat jungla urbană. Fermecată de străzile liane care îmi înghițeau nesățioase pașii în fiecare zi, de blocurile sequoia copleșitoare prin comparație cu copăceii ridicați în crângul unde văzusem lumina zilei, de stupii generoși din care mă hrăneam cu o miere nouă, în culori pastelate adunate pe pânze sau curgând în cascade sonore pe scene, uitasem că în junglă trăiesc și prădători. I-am întâlnit. Uneori mi-am lins răni așteptând vindecarea, alteori am revendicat victorii. Dar viața, viața ce aici palpită.
Marilena Demian
Colegi, vă scriu acest mail după trei zile petrecute printre voi. Înainte de a trece la problemele de fond, v-aș ruga să ducem ambalajele de mâncare la pubelele din curte și, dacă se poate, unul dintre dumneavoastră să înlăture punga de plastic de pe detectorul de fum, eu personal sunt astmatică, nu neapărat că fumatul în interior este împotriva regulamentului. Începând de mâine demarăm evaluările individuale. Nu știu cum să semnez, așa că v-aș mai ruga să decideți dacă rămâne Colonialista sau Metropolista.
