Voiajul în metropola pariziană era pentru Rose continuarea visului bunicii, modistă de la care îi rămăsese doar o pălărie roșie. Ultimele mențiuni ale lui Jeanne în metropolă duceau către casa Lanvin și pictorul Anselme. Purtând pălăria, intră vijelios pe ușă. Curentul de aer făcu pânza să cadă de pe pictură, iar în tabloul pe care pictorul încerca furios să-l acopere, Rose descoperi, ca într-o oglindă, surâsul lui Jeanne de sub pălăria roșie. Anselme înmărmuri, privind copia vie a creației sale.
Ina Moldoveanu
Orașul gunoaielor e plin de oamenii care căută o formă de viață, o frunză de salată încă verde, o ceapă mâncată de viermi, un pantof nedezlipit. Se află lângă cartierul copt, unde credincioșii ard smirnă și bat mecanic mătăniile. Mezchita imensă și aurită tronează deasupra cimitirului, unde cei vii locuiesc cu morții. Din fiecare mormânt se aud glasuri cristaline de copii. Rufele spălate la groapa de gunoi sunt întinse peste pietrele funerare, iar când se aude muezinul, apar ca niște cârtițe să-i țină isonul.
Elena Mihaela Hristodorescu
Coborî cu hainele boțite și inima greier. Avu o clipă de liniște. O să fie bine. Urmă panica. Trafic, oameni vorbind tare, lumini colorate. Nu aici îi erau locul și liniștea. Privi înapoi, autobuzul plecase. Porni aiurea, minunându-se de clădiri și piețe, vorbind singură. Înserarea o prinse pe străzi. Locuințele aprindeau lumini, într-un balcon cina o pereche. Grupuri de tineri se grăbeau spre un concert. Cineva îi ceru o țigară. Se lipi de un zid. Atâta amar de lume și nimeni nu știe ce-i în sufletul ei.
