Mă obișnuisem să Îl țin pe Dumnezeu în palmă ca pe un bănuț norocos: un "Doamne-ajută" la greu, o rugăciune pe fugă înainte de examen; totul ușor, meschin. Când am primit primul refuz m-am încăpățânat să demonstrez că mă descurc și singură să îmi rezolv problemele. Când lucrurile au devenit imposibile, am căpătat un soi de revoltă. Când totul a fost pierdut am suferit cumplit. Nu am înțeles cu adevărat iubirea lui Dumnezeu până când nu am devenit mamă și am fost nevoită sa le spun copiilor același NU: dureros, apăsat, ferm.
Tatiana Crețu
Mihăiță se jucase ieri în grădina bunicilor. Seara visase că e explorator, așa că dimineața cercetă magazia cu unelte. Luă o cazma, dar după câteva încercări de a fi arheolog, o abandonă. Era prea grea pentru el. Alese o sapă bine ascuțită, apoi trasă pe sol un perimetru de căutare. Voi face un tunel, își propuse băiatul. Pământul cedă ușor sub loviturile ritmice ale sapei. Ce puternic sunt, se bucură Mihăiță. Uite un bănuț norocos. Bunicule, sunt bogat. Bătrânul făcu semnul crucii peste numele soldatului.
Arthur Ianoși
Ieri m-am dat dispărut. Te iert Doamne că m-ai rătăcit la câți nebuni ai pe cap. Prima oară m-am căutat prin cărțile pe care nu le citisem. Nu eram acolo. A doua oară prin spitale, le-am zis că e urgență, dar nu m-au găsit. A treia, prin cimitire. Nu mi-am aflat numele pe cruci, deși, de fiecare dată când treceam pe lângă o groapă proaspăt făcută, mirosea a mine. Într-un final m-am căutat prin biserici. Mi-am văzut aura pe pereți și-o babă care-o-nghiontea pe alta. Dă-i fei ortu' popii. Ce-i ăla? Mori dă-te dreacu.
