Mi-am umplut buzunarul cu monede. Câte una pentru fiecare dorință. Am încercat să rămân doar la una, dar cel mai greu s-a dovedit să aleg care dintre ele este cea mai arzătoare. M-am apropiat de Fontana di Trevi într-o noapte, când piața era goală și liniștea deplină. M-am așezat pe marginea ei, cu spatele, m-am gândit intens la prima dorință, am scos un bănuț norocos și l-am aruncat peste cap. Signorina, am auzit, întoarce-te cu fața când arunci, altfel îți irosești visurile, berea din paharul meu nu face minuni.
Nelson Ciotoi
Stătea în intersecția aia pustie, cu apa șiroind pe față. Știa că avea contracțiile dese și sorocul sosise, dar nu întrezărea nicio ieșire din situație. Hoțul fugise cu geanta ei și rămăsese fără bani, acte sau telefon. Cabina telefonică de peste drum era soluția, dar nu avea nici măcar un bănuț pentru apel. Și-a încercat norocul. A ridicat receptorul, dar nu s-a auzit decât un țiuit strident. Disperată, a trântit receptorul în furcă, atât de tare, că s-a speriat singură. Din aparat a picat un bănuț. Unul singur.
Alina Ilie
Mânuțe uscățive, tremurânde, împreunate a rugăciune, făcuseră culcuș unui secret argintiu. Bătrâna o privea cu o sclipire de nesperată șansă, mângâindu-i chipul blând cu privirea doar. Semăna cu fiu-su' la ochi, negri ca tăciunele, cei mai sărutați ochișori. Și dinții, când râdea fata, ea-l vedea pe el, și râdea și ea. Că aveau sau n-aveau, se aveau una de alta și îi era de-ajuns să aleagă să se mai trezească încă într-o dimineață. Auzise de o fântână unde arunci bănuțul și dorința-i gătată, așa că deschise palmele.
