Odată, când nu prea aveam nici după ce bea apă, mă răzbise cumplit foamea. Din cartea de bucate nu rămăsese decât cotorul. Simțeam că nivelul glicemiei era cu mult sub pragul valoric admis. Dacă nu mâncam imediat, făceam iar cunoștință cu lipotimia aia mereu în călduri. Deși slăbit, ieșii la vânătoare. O găină se auzea cotcodăcind prin vecini, așa că-mi veni imediat o idee. Intrai în cuibar și șterpelii oul călduț, în care se vedea lucind la soare un bănuț norocos. La ieșire, mă aștepta Arghezi.
Mădălina Angelescu
O singură monedă mai am în portofelul terfelit de atâta strâns între degete prin fața vitrinelor. Nu-mi ajunge nici măcar de un covrig. Mă hotărăsc că mai bine o azvârl în cutia de carton a băiatului care cântă în fiecare zi de marți la gura de metrou Piața Romană. Măcar el poate face ceva cu ultimul meu bănuț. Îl adaugă la ceilalți pe care îi are. Vioara lui îmi mângâie trupul și-mi trezește amintiri ce le credeam îngropate. Am ars vioara tatei. Azi aș fi putut să o vând sau să o dau tânărului.
Gladiola Chete
Bănuțul era îmbâcsit de vegetație uscată și țărână, când l-a ridicat de jos. S-a uitat lung la fagul care-l apărase până atunci, ca și când i-ar cere voie să îi despartă. Scuipă de două ori pe el, în palmă și-l frecă aprig de nădragi. Strălucirea lui îl minună și îl întoarse pe toate fețele, nu o dată. Se scărpină în cap cu mâna încă plină de țărână. Tu ești bănuțul meu norocos, zise cu fața la fagul apărător. Nunu trecea agale, urcând cu toiagul lui nelipsit. Pune-l jos, kosonii nu-s cu noroc.
