Așa a fost crescută, așa a-mbătrănit, în credință și frică de Dumnezeu. Când lua pensia, își drămuia cu grijă fiecare bănuț, astfel încât să poată ajunge-n toate cele patru duminici ale lunii la Sfânta Biserică, să dea o liturghie pentru ea și pentru omu' ei plecat la Ceruri. Așa își liniștea sufletul de greul vieții. Dar viața se încăpățâna să fie tot mai grea, ca pentru mulți bătrâni singuri, și o vreme s-a mulțumit să ajungă în Casa Domnului doar o dată-n lună. Apoi deloc. Pomenește-mă, Doamne, și pe mine, și fără bani.
Dorin Vasile
În 52, când s-au schimbat banii, tata și-a pierdut toate economiile. Nici banca nu a știut de operațiunea guvernului și a apucat să scoată monede cu milesimul anului de abia început. Le-au trimis de urgență la topitorie, adică la uzina noastră. Am urmărit trenul spre furnal, din saci au căzut bănuți și i-am cules din zăpadă. Am strâns câți am putut, pentru alviță, dar nu am reușit să cumpăr nimic cu ei, apăruse leul nou. Azi, nepotul meu îmi spune că valorează o avere. Îi păstrez, îmi aduc aminte de tata.
Ligia Dumitrescu
Au adus zahăr candel la Alimentara. Vestea s-a răspândit ca fulgerul printre copiii de la bloc. Aveam un leu, un rest pe care mama mă lăsase să îl păstrez. M-am înființat cu el la coada lungă de copii care abia așteptau să se înfrupte din dulceața vândută la bucată. Cristale mari, de un alb lăptos sau transparente, cu muchii ascuțite și fețe șlefuite piereau încet, linse cu zgârcenie, să țină mai mult, sau dimpotrivă, dispăreau îndată în guri mici, scârțâiau în dinți și ne umflau obrajii în movilițe mișcătoare.
