Terminase de frecat wc-ul de la doi. Uite, Volodea, una de-a ta. O femeie trecută, cu fustă-nflorată și păr argintiu. A recunoscut-o după ochi. Salonul opt, paliative, l-a întrebat. Lui i-a venit în minte seara aceea lângă foc, zâmbetul ei șirag de perle, strălucirea din priviri când a dat s-o sărute, pieptul ce sălta a suspin când i-a zis că-i făgăduită altuia. Dacă păstra bănuțul desprins din cosițe poate era a lui. Dar, ca o Iudă, l-a dus milițianului. A primit la schimb garsoniera. Și-un loc de muncă de rahat.
Ana Maria Dobre-Nir
Împărțim totul frățește, îi spuse Luca lui Mihai, apoi scapă pe jos batista cu bani. Sperau să aibă suficient pentru biletele de tren și ceva de mâncare. Lui Mihai îi murise mama și trebuia să se întoarcă în sat. Când fugise spre capitală, își dorise doar să scape de bătăile lui tată-său, dar nu-și imaginase că-și va pierde mama. Avem doar de un bilet, dar nu te las singur. Vin și eu, orice ar fi, adaugă Luca. Sau nu mâncam nimic, și atunci avem suficient. Băieți, am și eu ceva pentru voi. Era polițistul.
Raluca Maftei
Mama îi pregăti valiza cu lucrurile bune. Acolo la oraș, între domni trebuia ca băiatul ei să fie frumos îmbrăcat. Era singurul țigan din sat care pleca la facultate, sufletul ei. Tac'su a vrut să-l păstreze acasă să ducă mai departe meseria de fierar, el a visat mereu să studieze planetele pe care le cerceta atunci când se învelea cu plapuma de stele și senin. Aiureli, îi spunea tac'su scuipând în palmele bătătorite, ce s-o mai alege de filfizonelile tale. A plecat cu bănuțul norocos din salbă și a ajuns la NSA.
