A vrut lumină, a făcut lumină. A vrut stele, a făcut stele. A făcut tot ce a vrut, dar nu se simțea deloc împlinit. Lipsea ceva. Și-a luat tâmplele-n palme și a căzut pe gânduri. S-a gândit la o planetă albastră. I-a plăcut ideea și a început să-și imagineze cum ar fi să fie și viață pe planeta aia. Și-a imaginat ape, munți, fel și fel de animale și, mai presus de toate, creația supremă: OMUL. Zâmbind, Satana își stinse trabucul și-L înghionti prietenește: un bănuț pentru gândurile Tale, Doamne.
George Dometi
Sunt gerontofil monetar. Înțeleg nevoia puștanilor de a fi primii la floarea cuiva, dar gândiți-vă la a fi ultimul ce aruncă buchetu-n groapa cuiva, oh, asta da onoare. În timp ce ea își dă ultima suflare, fiindcă ai fost foarte priceput, tu poți jubila de emoții la biștari. La astea tinere le dai cep, pârâie ca harbuzul, te mânjesc de viață, dar nu se compară cu horcăielile ultimului orgasm. Da, bine, Lola, vin acum. Termin live-ul și vin să-ți schimb butelia de oxigen. Clinchet de coin primit.
Julia Sandu
M-am născut pe 1 iulie, de aceea mă cheamă Iulia. Aveam cinci zile când moșu' Lazăr, tatăl bunicului Petre, a luat în spate geamantanul cu o jumătate de porc furat de Gherase și a călătorit o zi întreagă cu trenuri personale, de lângă Brăila, până în mijlocul Ardealului să își vadă strănepoata. Când a intrat în casă, primul lucru a fost să vină și să se uite la mine. Am râs, iar el s-a luminat la față. Apoi a scos o monedă de argint. Asta că ai râs. Îl mai am, în cercei. Apoi s-a dus să vadă de porcul din valiză.
