Uite, bunicule, am scris prima mea com, com. Mami, cum e cuvântul? Compunere, se aude mama, din bucătărie. Com-pu-ne-re, zice băiatul. Pe caiet, bunicul vede: Bănuț e fericit. Azi a mers ducuros la școală. Nu s-a supărat nici că a primit teme nici că a luat 8 la caligrafie iar Morar Alexanbru a luat 10. Bănuț a aflat că azi bupă școală vine dunicu în vizită. Stă la ei câteva zile. Bănuț și dunicu se vor juca se vor plimda și vor mânca înghețată. Dunicu știe povești. Bănuț e în clasa a 2-a și știe să scrie.
Camil Popescu
Ion se zbătea de multă vreme într-o sărăcie cruntă. Era atât de sărac că șobolanii îi ocoleau casa când invadau cartierul. Într-o noapte a visat cum ridică de pe jos o monedă și acela a fost semnul că se va îmbogăți. A trecut o lună, apoi două, apoi șase, Ion tot sărac, însă nu-și pierduse speranța. Știa că soarele va răsări și pe strada lui. Și a avut dreptate. Într-o dimineață a văzut o geantă plină ochi de bani. A tras de ea până a dezlipit-o din mâinile omului care ieșise din bancă. I-a dat și-un cap în gură.
Florina Hegedüs
În casa cu gardul din iederă locuim trei generații, bunica-i trecută de sută cam de multișor. Râde mult. De când au aflat că-s pe ducă, ea și mama se ascund, și plâng și, din când în când, șușotesc. Într-o seară, au intrat amândouă în cameră și mi-au cerut să arunc un bănuț în aer. De-i cap la cădere o să mă înzdrăvenesc. Am râs chinuit la auzul unei așa tâmpenii. L-am aruncat. A fost cap. Zi după zi, iar analize și, stupoare, n-am nimic. Acasă mi-am dorit să mângâi bănuțul. Afurisitul, avea cap pe ambele părți.
