Dădu pânza la o parte și bănuțul tremură sacadat pe pieptul ei. Ea dormea sau cel puțin așa-i dădea de înțeles. Întinse mâna să-l cuprindă și avu impresia că bănuțul mișcă. Creștea. Ce noroc pe mine, șopti și se apropie să-și vadă bogăția cum sporește. Căldura nărilor făcu micuța rondea să iasă și mai mult în relief. Vezi că mai e unul lângă, dacă vrei să mai găsești comori, îi spuse fără a deschide ochii. Așa o fi, poate, îi răspunse, dar tot la ăsta mă voi întoarce, cu el mi-a început norocul.
Monica Ciurea
Perdut protofel cu bani în juru orei unu dacă l-a găst careva să mă contactaț str principală sau ulița mâlului nu stiu eczact unde a picat. Se scotoci în buzunare după al lui cât timp buchisi anunțul cu palmele pe gard. Păi io, își zise, nici n-am protofel. Că nu era el în rândul lumii, cum nici grija lui n-avea, care pensioara lui intra direct la birt. De mult gândit se poticni cu nasul de caldarâm. Opaa, ăsta-i. Desfăcu. Un strop de sânge îi picură direct în portofelul gol. În mâlul uliței șopti: om m-am făcut.
Marilena Demian
Fiica cea mare voia cu disperare să plece din țară. Se temea să treacă frontiera noaptea, pe jos sau cu barca, sub amenințarea puștilor grănicerilor. A găsit cumva un cetățean elvețian dispus să se însoare cu o doctoriță româncă, contra unei frumoase sume. A luat cu ea diplomele și cocoșelul de aur primit la naștere. Când soțul șomer și frustrat îi reproșa că a scos-o din sărăcie, ea strângea bănuțul prins pe un lănțișor și număra iarăși lunile rămase până va putea să adune toată suma pe care i-o promisese.
