Euro-Cronică de Doi Lei (din Bănie) (XX) - FCK VAR sau Dumnezeu nu dă cu parul, dă cu VAR-ul (Elveția-Italia 2-0 / Germania-Danemarca 2-0)

Elveția 2 (R. Freuler 37' / R. Vargas 46') - Italia 0

Ce ar spune elvețianul K. Wieroo:
De Italia îmi era frică. Nu atât de ei, cât indusă de zicalele care s-au născut în jurul lor. Se zice că dacă Italia joacă foarte prost în grupe, ajunge în finală, dacă joacă doar prost, câștigă trofeul.

Nu numai că i-am scos din competiție și i-am închis în borcane de gel de păr cu sclipici pe care le-am făcut colet și le-am dat retur la Roma, dar i-am umilit. Și poate exista ceva peste umilință. Când cineva pune la îndoială existența ta, mi se pare mai grav decât că te umilește... Și asta am făcut cu vecinii de la sud. Am făcut lumea să se întrebe "cine e Italia?" "unde e Italia?". Faptul că au fost și ei pe teren a fost irelevant.

Momentul decisiv al meciului cu Italia a fost în meciul trecut, cel cu Germania.

Widmer ia galben cu țara gazdă și este suspendat. Așa că intră Ruben Vargas și este avansat în linia de trei din ofensivă. Pasă de gol și golazo (cum ar spune italienii). 2-0 și am pus ananasul pe pizza.

Ce ar spune suporterul italian Jianni:
1.485 de kilometri, 14 ore și un sfert sunt între Berlin, orașul în care am fost odată campionii lumii și Roma, orașul în care voi ajunge mâine nu pentru că vreau, ci pentru că trebuie.

Nu mai sunt duminici, nu mai sunt nopți magice, nu mai sunt salvatori ai patriei, nu mai este nimic, squadra azzurra este acum ca imperiul roman ("a fost odată..").

Sunt în mașină, kilometrii se topesc sub roțile Fiatului meu, în unele orașe văd oameni cu alte culori, oameni care vor mai sta aici, în Germania, unde am fost noi, odată, campioni ai lumii.

Berlinul este în spatele meu, mă îndepărtez de el, dar nu pot fugi de meciul de aseară.

Trebuia să știe Spalletti! Elveția învinsese în optimi cu fix trei ani în urmă, în România, campioana lumii, Franța, în probabil cel mai spectaculos meci al acelui turneu disputat pe stadioane de pe tot continentul.

Aseară Spalletti antrena Italia, campioana Europei și am pierdut rușinos. Nu mai știu, nu mai vreau să știu statisticile, vreau să uit acțiunile ofensive ale armatei elvețiene a generalului turc Yakin.

A lipsit Calafiori dar înseamnă el singur toată defensiva noastră? Este absența lui explicația prezenței Elveției atât de aproape de poarta lui Donnarumma?

Nu am clipit un minut după ce Ruben Vargas a pasat lui Freuler. 1-0 și erau lacrimi deja în Italia. Unii dintre noi știau. Simțeau!

În pauza meciului, noi, italienii, nu ne-am privit în ochi. Am ridicat privirile doar când a început repriza a doua însă după un minut Vargas ne-a ucis visul. 2-0 și următoarele 45 de minute au fost un priveghi.

Sunt singur în Fiatul meu, peste câțiva kilometri voi ieși din Germania. Fularul meu de la finala din Berlinul în care am devenit campionii lumii flutură rapid, legat de una dintre oglinzi. Poate așa se vor usca lacrimile care s-au strâns în fibrele lui aseară.

C'era una volta squadra azzurra!
Non sono più domeniche!
Non sono più notti magice!
Non sono piú salvatore della patria!

Germania 2 (K. Havertz 53' - P / J. Musiala 68') - Danemarca 0

Ce ar spune suporterul neamț Vierü:
I-am fulgerat. Pentru că ceilalți nu ne-au văzut jucând în calificări, fiind țara gazdă, au cam uitat cine e Die Mannschaft.

Joc solid al nostru, ca pe tot parcursul campionatului. Dar corectitudinea noastră e proverbială.

Nu am cum să nu povestesc cum la 0-0 danezii au un gol anulat pentru că Thomas Delaney poartă la picior cu jumătate de număr mai mult decât Andrich al nostru.

Regula asta a fost introdusă pentru preveni "pomana" la care sunt predispuși atacanții. Pentru a-l obliga să se retragă, pentru că altfel fotbalul s-ar juca numai cu degajări către atacanții care nu s-ar dezlipi de careul advers. Pe scurt, jocul nu ar fi posibil în forma lui spectaculoasă pe care o știm noi azi. Dar de acolo până la a anula un gol pentru că băiatul e neglijent și nu și-a tăiat unghiile, mi se pare mult. Chiar dacă ne-a avantajat pe noi. Unde mai pui că la 5 minute distanță de incident, VAR-ul intervine la un presupus henț al marcatorul golului anulat, Andersen, și acordă penalty.

Am meritat victoria, nu zic că nu, dar tocmai asta nu îmi dă pace. Pare umbrită de VAR. Pentru că am sentimentul că ar fi fost posibil un alt deznodământ dacă Delaney și-ar fi adus unghiera.

Ce ar spune suporterul danez Jianessen:
Aveam speranțe, deși ne băteam cu nemții pentru un loc în sferturi. Eram pregătiți însă, iar forța lui Eriksen putea să ne ducă spre victorie. Egalurile din grupă, mai ales cel cu Anglia, ne aduseseră credința că suntem greu de învins iar faptul că la ultimul european jucasem semifinală ne dădea un moral excelent.

Durerea înfrângerii din meciul cu Die Mannschaft este atât de mare și pentru că, pentru câteva minute, după golul lui Andersen, am crezut că suntem la conducere.

VAR-ul a constatat că fotbalistul a dat un strat de cremă în plus pe ghete. Mai trist a fost golul lui Havertz, venit imediat din penalty și tot după o analiză VAR.

Musiala a făcut 2-0 și nemții merg mai departe. Noi rămânem cu secundele din fața peluzei noastre, cu cântecele de la final, cu deznădejdea lui Kasper Hjulmand și lacrimile lui Yusuf Poulsen.

Plec acasă și tot ce îmi mai doresc este să ajung sănătos și să iasă în sferturi Germania după un gol primit din offside și validat de VAR.