Euro 2024: Melancoliile unui dependent de fotbal (XVI) - Ce victorie, după înfrângerea cu 0-3 în fața Olandei

Ne-a bătut Olanda cu 3-0 în optimile Euro 2024. Nici trist nu pot să fiu și nici băieții aceștia în galben nu merită tristețe. N-am nici cea mai mică urmă de îndoială că n-ar fi dat tot ce aveau mai bun, că n-ar fi lăsat ultima picătură de sudoare pe teren, că n-ar fi vrut, visat, încercat! Se întâmplă să fie adversarul mai bun și Olanda chiar a fost.

Mă încearcă însă un sentiment pe care nu-l mai avusesem de multe zeci de ani, acela de încredere că nu e chiar totul pierdut și că avem atât de multe de câștigat după cea mai neașteptat de frumoasă vară fotbalistică în galben. Nu mai speram nimic și-am primit atât de multe în dar de la acești fotbaliști plecați la luptă cu propriile limite și cu neîncrederea noastră. O așa nevoie de a iubi și a fi iubit am simțit în jurul echipei naționale de când a început competiția din Germania, încât nici nu mai contează acest eșec aspru în fața unei echipe olandeze ceas, mai bună individual și mai obișnuită să respire aer de meciuri eliminatorii.

Eu unul le sunt recunoscător acestor băieți antrenați de Edi Iordănescu pentru tot ce ne-au oferit de mai bine de două săptămâni încoace, pentru toate visele și toate clipele de mândrie regăsite pe stadioane nemțești pe care le-am făcut să vibreze în galben, însorite iluzii că nu doar participăm, ci suntem protagoniști.

E un sentiment atât de reconfortant acesta, al unui fotbal din toată inima, că nici nu mai contează că nu suntem cei mai buni, că am luat trei goluri de la Olanda, că plecăm acasă și competiția continuă fără noi. Și pentru unul ca mine, care se apropie repede de 50, să regăsesc bucuria de acum 30 de ani când nu mai speram să mi se mai întâmple privind echipa națională, mă face să fiu plin de recunoștință. E fotbalul de care m-am îndrăgostit jucat de fotbaliștii pe care i-am admirat întotdeauna: cei care dau totul, într-un fel atât de temeinic încât nu ai cum să fii vreodată dezamăgit de ei, nici chiar la 0-3.

Mulțumesc pentru asta acestor băieți! Lecția lor de curaj sprijinit pe zecile de mii de români care i-au însoțit și susținut în Germania e de fapt lecția despre cine suntem, de fapt, și mai ales cine am putea să fim! Ce victorie să ne redescoperim și să începem să credem din nou, unii în alții și fiecare în noi înșine, pentru o mândrie de care să ne amintim mai des!