Gardul e înalt. Jumătate e făcut din cărămidă, iar restul din metal. Merge grăbit de-a lungul său până la portalul impozant. Din căsuța portarului iese un bărbat masiv care-l măsoară de sus până jos. Mă duc la ai mei, le las o vorbă, spune speriat bărbatul uscățiv strecurându-se ca o umbră. Merge țintă spre locul pe care-l cunoaște prea bine. Mătură cu un ram frunzele, aprinde candela, șterge cu dosul mânecii fotografia și așază hârtia sub vaza cu narcise uscate. Pe celelalte le-a zburat vântul.
Cosmin Dominte
În tranșee. Mike fumează agitat. Îi așteaptă pe Mămica și Tăticul. John dă în cărți lângă el. A învățat să facă asta pe frontul de Est. Brusc îi strigă lui Mike: vezi că nu mai sunt Mămica și Tăticul, așa spun cărțile. John lasă-mă cu prostiile tale. Serios, Mikey. John, tu nu vrei acasă? Dacă vin Mămica și Tăticul putem pleca. Ba da Mikey, vreau. Dar cărțile spun că acum pe una o cheamă Fat Man și pe cealaltă o cheamă Little Boy. Atât. De venit tot vin. Una la Hiroshima și cealaltă la Nagasaki.
Laura Stanciu
Ana a luat o păpușă și a sprijinit-o de pernă. S-a gândit să aducă o rățușcă de plastic, cu care se juca în apă, și să o pună alături. Cu capul într-o parte, s-a uitat la tabloul de familie cu mama și copilul, din care lipsea tatăl. A luat dintr-un dulap din bucătărie un tel. A scos apoi, dintr-un sertar al biroului, o cariocă neagră. S-a dus din nou în dormitor, și-a strâns buzele și a început să dea cu putere în păpușă cu telul. După ce a bătut-o bine, i-a înnegrit fața cu carioca. Gata, tata.
