Și, cum ziceam, primul contact cu băștinașii s-a încheiat cu bine. Shakira era numitorul comun. Negrul cu Iphone și-a adus aminte că trebuie să arunce sulița înspre nefericitul fără coif în cap. Ăla a căzut ca secerat. Un urlet de bucurie a ieșit din toți plămânii. Prada a fost luată și am pornit spre centrul satului. Acolo, lângă cea mai impozantă colibă, Mămica și Tăticu presărau ierburi deasupra unui cazan pus pe foc. Durează un pic mai mult decât o găină, mi-au zis, dar până la prânz e gata. Am înghițit în sec.
Adriana Patroi Miu
Jegăritule, unde sunt mămica și tăticul tău, să vadă că nu te pricepi să mănânci o înghețată? Băiatul era cu doar 3 ani mai mare decât Marc. Învățau în clase paralele. Îl necăjea tot timpul: de față cu elevii, pe autobuz, chiar și la baie. Îl necăjea fără motiv și aparent fără să îl cunoască. Marc a rămas calm. Din ochi îi săgetau lumini de gheață. Vene groase s-au încolăcit pe mâinile lui mici, murdărite de vanilie și căpșuni. Sunt... Și capul i s-a înclinat ușor spre cimitirul din vale. Și vor să te cunoască, a continuat.
Ruxandra Comșa
Grănicerul păru cumsecade când spuse întoarce-te, dincolo e mai rău, o să mă fac că nu te-am văzut. Eu priveam în zare râuri de lapte și miere ce unduiau abisal, dar tot am rămas cu ultimul pas în aer. N-am cum. De unde vin sunt râuri de otravă și venin, copiii se nasc cu două capete și multe mâini. Dar tu ai două mâini și un singur cap, zise îndreptând arma spre mine. Frații mei sunt normali. Părinții spun că eu m-am născut diform, că port în mine floarea. Grănicerul trase piedica. Floarea primi glonțul cu grație.
