M-am împiedicat atât de tare de birtul ăsta, încât am căzut brutal pe un scaun de lemn cu spătar, picioarele nu mă mai ascultau deloc, cred că aveam niște ciment în ghete, l-am chemat pe patron să-l cert pentru lipsa de empatie față de oamenii care sunt adunați de prin șanțuri, nu e corect, i-am spus, să ne fie distrasă atenția de la treburile noastre cu acest stabiliment bahic care a adus necazuri în case, divorțuri multe, și alte dezastre. Luați atitudine, i-am spus. Acum în sat se asfaltează cele șapte cărări.
Horațiu Dudău
Ies din bloc, intru rapid în barul de pe colț, comand o cafea cu coniac, o beau într-o secundă, opresc un taxi, ajung în gară, până vine trenul mă încălzesc cu un whisky, urc direct în vagonul restaurant să mă răcoresc cu o bere, ajung în aeroport, beau o bere să prind curaj, avionul e la timp, servesc iarăși whisky să-mi treacă frica de zbor, cobor la destinație întreg, sărbătoresc cu o bere, mai cer una ca să realizez că sunt în concediu, găsesc hotelul, sorb un lichior jos la bar, apoi ies să găsesc o cârciumă.
Caterina Tudorache
Mișu s-a trezit peste noapte nevast de primară. Manipulant de soi la fabrica de ouă, nu mai era de nasul lui să fie un oarecare. Cu pixul potrivit, nevasta îl unse prin concurs de împrejurări Șef la Urbanism. În prima ședință, ca reprezentant al unui popor însetat, Mișu fixă 5 pioneze pe hartă. Una la școală, una la magazin, una la primărie și 2 lângă casă. Refuzat cu o mătură după ceafă, Mișu se simți trădat și își dădu demisia. Pionezele se transformară în parcuri, ceea ce provocă nefericire cronică în tot satul.
