Rugat de Preasfântul, fac un sondaj printre enoriași. Slujba-i gata, întreb în stânga-dreapta. Lume pioasă, fericită pentru răspunsurile primite la ce și cum, pentru rugăciuni, cântat și plâns. Că-i gingaș sufletul și s-ar pocăi. La ieșire valul m-a dus cu el, într-un birt. Se cântă, se plânge și aici, dar se și râde mult. Merg la altă biserică. Același scenariu. Scriu în raport: Toți sunt mulțumiți că-i pe drum tot o biserică și-un birt și aghiazmă-i din plin. Un amănunt, concurența se extinde mult mai rapid.
Cecilia Fofiu
Mare poznă-n sat pe drumul ce duce la imaș. Văsălie, cu ifronul luat lesne, prin licitație, de la fostul CAP a scobit toată noaptea un gropoi cât toate zilele. Sătenii-s șocați și furioși. Unii-l suduie, alții-l scuipă. Pe unde să ducă dobitoacele la păscut, prin groapă ori, Doamne ferește, să le pună teleferic? A turbat? Din cabina utilajului, neobrăzatul le dă cu tifla, zbierați până îți răguși, locu-i al meu și fac ce vreau. Îți veni voi la birtu' ce-l fac, da nu-i slobod numa' p-ăia ce mă stimează. Țărănoilor.
Diana Cornea
Când și-a amintit a răcnit cu toată durerea pe care de-abia acum o accepta. Linia roșie era singura dovadă. Un fir neîntrerupt. Cerc. Brațele îi tremurau. Se îneca în chin. Pe jumătate năucă se ridică. Cioburile, tălpile, dușumeaua fără sens. Stelele îi jucau în fața ochilor, roșii ca însăși singurătatea pe care-o alesese. Ieși. Umbră fără țintă. Nălucă. Vrei? Și sticla rubinie trecu din mână în mână. Și eu am încercat. Uite. Și cercul lor era trecut. O cicatrice. Să bem. Să uităm. Privi adânc marea. Și spuse nu.
