Helău băieții, ce faceți, ați ajuns? Roger. Ajuns, șefu, acuma cobor scara, Aldrin mă filmează, nush de ce Roger vorbiți, nu-i cu noi, o fi în pat cu nevasta dumitale hi hi. Mult praf aicea, șefu, Aldrin ochii la mine, tati. Ăsta filmează papagali ce naiba filmează, nu mă tot înghionti a, da, un pas mic pentru omenire, un salt uriaș, fii atent mă ce chestie, uită-te în dreapta, și-o tras ăștia birt, să fiu al naibii. Firmă mișto cu route 66, Chuck Norris was here. Yes, sir, una mică și ne întoarcem.
Ana Maria Butuza
Lui bărbat-su i-a fost mai dragă băutura decât ea. Nu era crâșmă să îi iasă în drum și el s-o ocolească. Într-o zi n-a mai ieșit dintr-una, acolo l-a găsit, biata, cu paharul între degetele încleștate. L-a dus direct la marginea cimitirului, cu preotul și groparul. N-avea cine să-l mai plângă. Ea și poate calul sălbatic ce păștea p-acolo, sforăind ușor de parcă voia să-i spună ceva. Noapte de noapte, de atunci, îl auzea la geam cum nechează și când se apropia de fereastră, calul se îndepărta în trap, spre cimitir.
Iulia Biro
A duduit pământul. Au zăngănit și s-au spart geamuri. Bunica m-a sunat că i s-a prăbușit un raft de la vitrina cu bibelouri peste cel de mai jos și i-a spart toate filigranurile de porțelan primite când era profă. Da, încă trăia. M-am uitat pe fereastra de la living și nu mai vedeam orizontul înspre Oradea, ceva îl acoperise. Două mâini blănoase au apărut de sus, au ridicat restaurantul cu terasă de peste drum de mine și l-au aruncat în Someș. Urlau oamenii de pe terasă ca apucații. Coșmar cu Godzilla, mă.
