Ea deschise ușa cărând 2 sacoșe mari. În sufragerie, el fuma concentrat la un meci. Ea strigă din bucătărie. Ai mâncat? El nu răspunse. Ea se apucă de o ciorbă, în timp ce goli sacoșa si sortă rufele pentru spălat. Ce ai făcut azi? Te-am rugat să duci gunoiul. Ești inutil. Eu serviciu, eu cărat, eu spălat, eu gătit. Parcă eu aș fi bărbatul în casă. El auzi discursul zilnic și dădu televizorul mai tare, nervos. Ea trânti ușa de la baie. După câteva minute, cu ochii fixați pe 2 linii roșii, oftă. Fix asta ne lipsea.
Marian Bircea
Prietenia onorantă. Nu fiindcă era fratele directorului general, scos afară din atelier când făcea un control inopinat. Îl admonesta frățește. Auzi mă, pe tine mama nu te-o-nvățat să dai bună ziua când intri undeva? Prețuit fiindcă scotea orice pe poarta fabricii în văzul portarilor. O coală întreagă de toval, numai bună de căpotat bocancii, prinsă cu două stinghii de lemn, vopsită cu îndemnul, Hai Metalul, a trecut pe sub nasul paznicilor numai pentru o fele de vodcă. Cine îndrăznea să nu țină cu echipa locală?
Florina Hegedüs
Noaptea suntem o mare de trupuri cu măști de oboseală, de tristeți, de singurătăți pe chip ce așteptăm să se deschidă poarta tărâmului magic. Zvonuri ne desțelenesc din paturi și ne aduc aici, în pelerinaj. Când din nimic se aprinde un lampion în formă de zar cu șase puncte în el scrijelite, intrăm. Se aude extazul primilor ajunși. Brusc lampionul se stinge. Mă strâng în mine frustrată, iar nu m-am ajuns în vis. În zori mă deșir spre baie mă spăl, mă îmbrac, îmi dau să mănânc și pornesc în noua zi, așa cum trebuie.
