Își întinse haina lângă izvor și se așeză pe ea, într-un cot. Scoase din punga de plastic un ziar vechi pe care așeză un cuțit scurt, un ou fiert, o ceapă verde, un codru de pâine, două roșii zemoase, o bucată de brânză și una de parizer. Curăță oul și tăie parizerul în patru felii. Își făcu cruce, aruncă o felie câinelui și mușcă cu poftă dintr-o roșie. Mâncă pe îndelete și bău însetat direct din izvor. Își aprinse un Snagov și privi cerul senin. După soare, mai avea patru ceasuri ca să ajungă cu oile în sat.
Ana-Maria Butuza
Când ești sărac, berea la pet ține locul celei mai bune șampanii Armand de Brignac. Parizerul, celui mai gustos Biftec tartar. Ce naiba, nu le-a gustat niciodată, nici nu visează să o facă vreodată și nici nu e important, însă gustul cărnii la prima iubire trebuie să fie același pentru toți, și pentru săraci ca și pentru bogați. Zâmbi amar la gândurile care îl măcinau de când o cunoscuse, plăti inelul cu o singură pietricică din zirconiu și ieși în forfota străzii. Abia mai putea respira, așteptând prima noapte.
Laura Bercean
E o carte a copilăriei mele cu Hodoronc Troncovici Buf din care am aflat de la un motan-golan că parizerul se mănâncă direct pe limbă, ca să simți tot; carevasăzică, pui felia de parizer pe felia de pâine unsă cu unt și un pic de muștar de Tecuci și apoi, când să muști, întorci felia să atingă limba direct feliuța rozalie. Când am încercat, a căzut pe jos felia, că eu nu-s motan, dar tot din cartea aia aflasem că omuleții care au grijă de casă fac curat noaptea, așa că am suflat și am înfulecat.
