Ianuarie 2014. Opt ani au trecut de la prima mea vizită în Cuba. Din 2008, când "Cutia pandorei" a fost deschisă, lucrurile au început să evolueze. Pentru lumea din afară, Cuba pare neschimbată de peste cincizeci de ani, de când Fidel Castro a ținut insula în izolare pentru a-și proteja regimul. El a rămas la conducere mai mult decât 10 președinți americani (împreună) și încă mai are loc în inimile oamenilor. A creat o moștenire de care națiunea lui este mândră, dar comunismul cubanez se schimbă. Turismul și afacerile private susțin acum visul socialist. În timp ce pe străzi, Fidel este încă erou de cult, Raul este acum, în 2014, cel responsabil să conducă Cuba pe același drum socialist deschis de predecesorul său. Dar, într-o țară în care statul subvenționează aproape toate produsele esențiale, își poate permite Cuba schimbarea?
Regimul comunist este la răscruce. Deși capitalismul rămâne un cuvânt "murdar", peste tot sunt semne de "primăvară" care se furișează pe insulă. Pentru a menține economia pe linia de plutire, insula se deschide acum și mai mult către lumea exterioară. Cuba devine acum și mai mult o țară a contradicțiilor, și pentru a nu rămâne încremenită în trecut, Cuba trebuie să se grăbească pentru a ține pasul cu o lume în continuă schimbare.
În timp ce cubanezii încă iubesc plăcerile simple ale vieții, reformatorii economici deschid acum o lume de idealuri și aspirații cu totul noi. Pe măsură ce ei probează testul libertății și influențele lumii exterioare devin mai puternice, un gol se deschide între nevoile unei generații și dorințele alteia. Este marea provocare a unui sistem unde toți ar trebui să aibă aceleași oportunități și aceleași visuri. Cubanezii trebuie să-și găsească acum un echilibru între căutarea lucrurilor care le-au fost refuzate și fragilitatea celor pe care le-au realizat. După zeci de ani în care au stat la marginea comunității globale, cubanezii se pregătesc în sfârșit, să-și ocupe locul în rând cu lumea, renunțând la izolare și bucurându-se de fabuloasa lor insulă, împreună cu lumea întreagă.
21 martie 2016. Air Force One a aterizat pe aeroportul Jose Marti din Havana, pentru prima dată în ultimii 80 de ani. Astfel, președintele american Barack Obama a pus piciorul pe marea insulă din Caraibe. Intențiile sale au fost să încurajeze procesul de dezgheț dintre cele două țări, lăsând clar să se înțeleagă că dorește să pună capăt embargoului înainte de încheierea mandatului său, în 2017.
Sentimentul de optimism din rândul populației este palpabil. "Așteptăm schimbarea!" este refrenul cubanezilor care speră că președintele Obama își va ține promisiunea de a pune capăt dificultăților economice și penuriei perpetuă. "Aduceți-le!", spun ei despre zborurile charter planificate pentru sfârșitul anului, mult așteptatul cablu submarin și chiar McDonalds-urile. Cererile de călătorii către Cuba au crescut enorm și există un sentiment general că toată lumea vrea să ajungă acolo înainte de a se schimba prea multe. Acest val de turiști ar putea schimba Cuba peste noapte și mulți cubanezi se tem de perspectiva în care țara lor ar putea deveni doar o altă destinație insulară săracă, precum Republica Dominicană sau Trinidad și Tobago, servind din nou drept loc de joacă pentru americanii bogați. Ei sunt îngrijorați că "potopul" de turiști va răni cultura unică a Cubei și că Havana Vieha va deveni un fel de parc tematic Disney. Va putea rămâne Cuba unul dintre puținele locuri din lume fără Starbucks sau McDonald's?
Nu știu ce se va întâmpla în Cuba odată ce embargoul comercial al SUA va fi ridicat. Poate transformarea deja începută va suferi impulsul definitiv. Poate mâncarea va fi mai bună, străzile vor fi mai curate, iar clădirile vor fi mai rezistente. Dar poate că oamenii vor fi mai distanți și se vor uita la tine doar ca la un alt turist care nu înțelege nimic, prefâcându-se că știe "cum a fost".
Schimbarea este inevitabilă pentru Cuba. Cuba neatinsă, unică și intactă nu poate dura. Fie că va fi mai bine, fie că va fi mai rău, starea de spirit și textura unică a Cubei de astăzi se vor estompa lin, mai întâi în memorie și în cele din urmă, în istorie.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)