Havana a fost romantizată în nenumărate filme artistice și documentare pentru farmecul morbid al fațadelor sale decojite - un amestec curios de magie și decădere. Cei peste 50 de ani de dictatură totalitară au lăsat orașul suspendat într-o ciudată stare de așteptare - undeva la jumătatea drumului între conservare și distrugere. În mare măsură frumusețea acestui oraș constă în poezia ruinelor sale, dar aceste ruine sunt mult mai puțin "poetice" pentru oamenii care le locuiesc. Casele se prăbușesc frecvent provocând decese. Decăderea orașului și a locuințelor sale este o sursă neîncetată de pericol și rușine pentru locuitorii săi.
După revoluția din 1959, oamenii săraci din mediul rural și urban au fost relocați în clădirile eliberate de un milion de cubanezi care au ales exilul. Unii au avut șansa să ajungă în frumoasele vile din Miramar și Vedado, dar nu și-au putut permite costurile, și de-a lungul anilor, cele mai multe dintre acestea au fost predate privilegiaților regimului. Însă cei mai mulți au rămas în Havana Veche și Centrală, mai dens populată. În Cuba, vânzarea, cumpărarea sau închirierea apartamentelor este interzisă prin lege. Nimeni în Cuba nu deține în mod real clădirile, astfel încât nu a existat niciun interes personal în repararea acestora. Dar nimeni nu avea nici bani, așa că dezintegrarea structurală s-a agravat de la an la an, lăsând peisajul istoric și fascinant al Havanei să fie pustiit de trecerea timpului.
Havana este o imensă paletă de variații pe tema decăderii urbane. Ipsosul și stucul au făcut loc mucegaiului; acoperișurile au dispărut, înlocuite cu tablă ondulată; obloanele s-au prăbușit în rumeguș; vopseaua este un fenomen al trecutului; scările se termină într-o prăpastie; ferestrele nu au sticlă; ușile sunt scoase din balamale; cabluri electrice antice ies din pereți; balcoanele din fier forjat se sfărâmă în rugină. Camerele mari și frumos proporționate au fost subdivizate prin pereți despărțitori din placaj, în spații mai mici în care locuiesc acum familii întregi. Nici holurile sau camerele înalte nu au scăpat de ingeniozitatea cubanezilor; cu câteva cărămizi, câteva resturi de cherestea și niște profile recuperate de pe vreun șantier, localnicii își improvizează un al doilea etaj interior - o barbacoa, cum sunt denumite aceste spontane modificări ilegale.
Cu toate acestea, nu se poate spune că locuitorii Havanei par deosebit de nefericiți: străzile sunt pline de viață și nu este greu să găsești o mică fiestă cu muzică și dans. Când te uiți în casele pe care oamenii și le-au amenajat printre ruine, peste tot poți vedea mici semne înduioșătoare de mândrie și respect de sine: flori de plastic aranjate cu multă migală și alte ornamente ieftine.
Următoarele imagini prezintă acest amestec ambivalent de magie și distrugere. Mai devreme sau mai târziu, o schimbare de regim va veni oricum și odată cu ea și intensificarea efortului de reînnoire urbană care este deja în derulare. Acum este poate ultimul moment al acestor clădiri, înainte de renovare sau dispariția lor totală.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)