19.09.2024
Singuri, împreună este o reflecție asupra singurătății și izolării din Tokyo, unul dintre cele mai mari și mai aglomerate orașe din lume. Este despre individ și individual, despre ceea ce îi ține pe oameni în rând cu ceilalți, dar în același timp îi face să iasă în evidență, într-o lume care devine din ce în ce mai îndepărtată și mai înstrăinată. În aprilie 2014, în timpul unei scurte călătorii în Japonia, am trăit și eu experiența unor astfel de sentimente, pe străzile din Tokyo.

Japonia este o țară cu o cultură, tradiții și obiceiuri unice, dar societatea japoneză este plină de deviații comportamentale neobișnuite sau care nu respectă normele convenționale ale societăților vestice. "Hikikomori" (o formă severă de izolare și retragere socială) sau "otaku" (o subcultură în care oamenii au interese obsesive în hobby-urile lor, în special anime și manga) sunt doar două dintre aceste tipuri de deviații mai cunoscute. Ambele sunt considerate a fi provocate de ciocnirea dintre comportamentul lor nonconformist și uneori sălbatic, cu tradițiile antice și presiunea socială uriașă a societății japoneze rigidă și foarte conservatoare.

Peste 13 milioane de oameni trăiesc în Tokyo. În fiecare dimineață, trenurile sunt pline de "salary men" în costume negre și bleumarin care pleacă spre birourile lor, unde ei își vor petrece cea mai mare parte a vieții dedicându-se cu religiozitate binelui companiei lor, iar noaptea băutul obligatoriu cu colegii îi face să cadă lați în trenul spre acasă. Pentru cei care nu ajung acasă, neoanele metropolei ard până dimineață, iar barurile de karaoke sau cafenelele manga oferă adăpost pentru unii și chiar o casă pentru alții.

Aceste imagini reprezintă o percepție personală asupra unei realități complet subiective și discutabile. Ele încearcă să decripteze singurătatea oamenilor pe care i-am portretizat. Nu este ușor de descris în imagini coșmarul rutinei, atitudinea pasivă de contemplare a vieții, sau senzația care îți taie respirația în fața sacrului. Sunt singularități sociologice, atitudini și comportamente dificil de captat din cauza particularităților lor subtile și nedetectabile.

Societatea japoneză se bazează pe principiul apartenenței la un grup în care toți sunt dependenți unul de celălalt. Aceasta este expresia modului de viață japonez. Într-o societate modelată de grup, se așteaptă ca indivizii să se conformeze și așa fac. Astfel sunt satisfăcute cerințele ordinii sociale. Japonezii își găsesc libertatea în mulțimi, deoarece a fi anonim este o modalitate de a obține un răgaz de la constrângerile acestei ordini sociale. A fi parte a oricărui grup înseamnă a fi asemănător, iar în Japonia asemănarea este considerată o mare calitate, așa cum este în orice societate feudală. Aceasta este libertatea supremă de a găsi totul în afara "sinelui" tău.

La nivel individual, efortul mental de a se potrivi cerințelor grupului, este uriaș. Pentru a face față înaltelor standarde cu care au fost îndoctrinați încă de la naștere, japonezii sunt antrenați să-și supravegheze propriul comportament și să-si judece propriile acte în lumina a ceea ce vor spune ceilalți. În Japonia, eșecul nu este o opțiune, iar presiunile idealului japonez împing uneori oamenii spre închidere emoțională. Această neputință de adaptare, poate duce la o izolare interioară a oamenilor care nu vor sau nu pot să urmeze constrângerile pe care modelele sociale le impun imperativ.

În Japonia totul este standardizat. Chiar și oamenii tind să semene unii cu alții (o singura culoare a părului și a ochilor) și aspectul lor natural nu prezintă diversitatea fizică observată în țările occidentale. Acest lucru este transformat într-o virtute, iar oamenii manifestă o vădită tendință de a se îmbrăca la fel - costumul de afaceri bleumarin sau uniforma școlară cu guler înalt, sunt două exemple. Japonia este una dintre cele mai "în uniformă" națiuni din lume. Aici oameni poartă în mod voluntar haine practic identice chiar și atunci când uniformele nu sunt necesare. Dar individualitatea este resimțită și aici la fel de puternic ca oriunde, doar că este exprimată mai puțin direct. În Japonia, moda este o declarație de acord și o modalitate de celebrare a faptului de a fi la fel, dar în același timp ea poate fi interpretată și ca o declarație de critică. Astfel, într-un mod delicat și subtil, fiecare nouă modă este un mic protest și acest gen de protest este cel mai popular tip de critică în Japonia. Îmbrăcămintea la modă devine astfel o nouă uniformă. Toată lumea poartă aceleași articole, și numai într-o mică măsură ele pot diferi în funcție de sezon sau de capriciul designerului. În 2014, tinerii la modă purtau culori pastelate: bleumarin, liliac și bej în nuanțe spălăcite.

Este ușor să te regăsești singur în mulțime. Este uimitor cum singurătatea poate fi atât de prezentă într-o asemenea multitudine de fațete, cum înflorește într-un asemenea haos, strecurându-se între atât de mulți oameni. Vorbind singuri. Trăind singuri. Singuri în euforie, singuri în melancolie.

(click pe oricare fotografie pentru slideshow)







































































0 comentarii

Publicitate

Sus