Desfășurat ca o narațiune vizuală întinsă pe parcursul a aproape două decenii, Barbershop este un proiect care urmărește diversitatea și universalitatea culturii frizeriei în peste 30 de țări străbătute în timpul călătoriilor mele prin lume.
Dacă inițial am văzut acest proiect doar ca pe o colecție de imagini înfățișând scene surprinse în interioare ale unor frizerii din diverse zone geografice, mizând mai mult pe aspectul vizual exotic datorat diversității culturale a spațiilor respective, cu timpul mi-am propus să aprofundez subiectul dintr-o perspectivă mai complexă, explorându-i și componentele sociale, culturale și istorice. Astfel, oriunde m-au dus drumurile, am urmărit cu hotărâre aceste aspecte, citind, ascultând poveștile oamenilor și încercând să mă documentez cât mai bine. Și atunci am început să înțeleg cât de puțin se vorbește despre "cultura" specifică frizeriilor, cât de vast și complex este acest domeniu și totuși cât de mult pare să fie ignorat. Frizeria este mult mai mult decât un simplu loc unde oamenii vin să-și aranjeze barba sau să-și tundă părul. "Frizeria" este o instituție și reprezintă o parte esențială a identității culturale a unei comunități; este despre viața oamenilor, despre esența propriei noastre umanități.
Frizeria este un loc unic de socializare unde oamenii au creat o conexiune specială. Oamenii vin să vorbească despre viață, politică sau propriile lor probleme, dar și într-o mare măsură, pentru a se simți liberi într-o "a doua familie". Lumea citește ziarul și comentează evenimentele actuale. Între o bârfă de cartier și o discuție între prieteni, se spun glume și se râde. Și toți sunt implicați: frizerii, clienții care se tund și clienții care așteaptă să se tundă. Este un spațiu intim. Oamenii pot vorbi orice le trece prin cap, nimeni nu este acolo să judece ci doar eventual să ofere un sfat sau o altă perspectivă asupra vieții. Frizerii cultivă un sentiment de solidaritate umană care merge dincolo de aspectele cotidiene și atinge esența vieții. Printre fotografii de familie, diplome și tot felul de colecții aranjate pe pereți, frizerul te întâmpină cu foarfecele și pieptenii pregătiți, dar el poate fi și avocat, terapeut, consilier sau psihiatru.
Indiferent de destinația călătoriei, am realizat că frizeria are propria sa identitate culturală unică și asta a rămas o constantă și un punct de reper. La început am fost mai mult atras de frizeriile vechi, adesea improprii sau improvizate, pe care le-am găsit mai ales în țări mai îndepărtate și mai sărace. Acolo am simțit mai bine pulsul comunității în căutarea adevăratului spiritus loci. În contextul influenței tot mai mari a stilului de viață occidental și a procesului de globalizare, frizeriile se confruntă și ele cu imperativul modernizării. În marile orașe am descoperit așa zisele frizerii "clasice" cu o istorie bogată și un stil elegant. "Vibe-ul" care transcede timpul al acestor frizerii cosmopolite, cu atmosfera lor impregnată de amintirile celor care au pășit acolo, mi-a rămas încă vie. Cu timpul, am realizat că și frizeriile moderne cu design futurist și dotări SF, amenajate conform unor tematici extrem de creative, sunt importante în această nouă eră a globalizării și emancipării. Ele devin din ce în ce mai vizibile și mai răspândite și, deși caracterul lor reflectă într-o mai mică măsură specificitatea culturală și autenticitatea micilor frizerii de cartier care mi-au deschis calea acestui proiect, originalitatea și ingeniozitatea tematicilor multora dintre ele, este un fapt incontestabil.
Frizerii sunt niște adevărați artizani. Un frizer nu are nevoie de prea multe "efecte speciale" pentru a-și crea micul lui univers fantastic. La Varanasi, pe malul Gangelui, un scaun șchiop și-o prelată de pânză sunt de ajuns. Doi pași mai la vale, cenușa morților întunecă apele noroioase ale fluviului. În Katmandu am văzut frizerii care își îndeplineau "menirea" printre tarabele din piața Durbar. Nici în Hanoi nu este prea mult loc - de-a lungul pereților de la baza podurilor de pe Red River, frizerii ad-hoc se aliniază lângă mopedele parcate în apropiere. Au doar un singur scaun, o singură oglindă proptită pe zid sau pe trunchiul unui arbore și fac o treabă minunată pentru mai puțin de 2 dolari. La Moscova am văzut pentru prima dată o frizerie mobilă amplasată într-un camion, iar în Maroc, lângă cimitirul din medina Fez, am văzut "mușterii" stând la coadă în fața unui cort improvizat. În Castellammare di Stabia, un orășel de pe coasta napolitană, am intrat într-o dugheană-container cu doar două scaune, unde un nonagenar parcă ieșit direct dintr-un film clasic mi-a redat brusc pofta de viață într-o zi mohorâtă.
Frizeria nu este doar un loc pentru tunsori și bărbierit, ea poate evolua dincolo de un simplu loc de îngrijire devenind o instituție socială și culturală. În Ericeira, Portugalia, am găsit un salon amenajat pentru fanii fotbalului, iar în Turcia sau Palestina frizeria este locul unde poți bea o ceașcă de ceai aromat, discutând cu vechi prieteni sau cu oameni pe care nu i-ai văzut în viața ta. În Stockholm, pe o stradă laterală din Gambla Stan am găsit Barber & Books, o combinație uluitoare între o frizerie clasică și o librărie. Aici clienții își pot petrece timpul de așteptare răsfoind diverse albume de artă și cărți axate pe "lifestyle", artă, imagini documentare și alte "lucruri bune în viață". La Dublin am descoperit The Waldorf Barbers, o frizerie "istorică" fondată în 1929 și transmisă din tată în fiu. Fondatorul ei, Thomas O'Byrne, un personaj extravagant care a fost frizer pe un transatlantic, a spus că ideea i-a venit după o vizită la frizeria faimosului hotel Waldorf din New York City. La Moscova, am descins într-o frizerie aparținând unui lanț numit Boy Cut, aceasta fiind una din acele frizerii definite de noul concept de cafenea-frizerie.
De-a lungul timpului, percepția asupra noțiunilor de masculinitate, modă și cultură au fost în continuă schimbare și au influențat decizia bărbaților de a-și păstra sau nu părul facial. Pe măsură ce aceste noțiuni au evoluat și oamenii au împins individualismul și tradițiile culturale spre noi valori, barba a revenit în tendințe ca o modalitate de a contesta stereotipurile și de a găsi autenticitate într-o societate dominată de digitalizare și uniformizare. Pornind în căutarea propriei identități, tânăra generație își abordează acum deschis masculinitatea și, deși normele sociale încă recomandă o față bărbierită zilnic, tot mai mulți bărbați preferă diversitatea.
Eu nu am văzut niciodată pe cineva supărat într-o frizerie. Oriunde am fost, în orice frizerie am intrat, oamenii mi-au părut perfect relaxați. Am încercat să găsesc o explicație. Poate că este combinația dintre atmosfera masculină și mirosul de tonice pentru păr. Poate pentru că frizerii, de oriunde ar fi ei, nu sunt niciodată supărați. Te întâmpină cu un zâmbet larg, te servesc cu o ceașcă de ceai aromat și de îndată ce spuma fierbinte îți atinge fața, grijile tale se topesc. Poate că vine din privitul în oglindă. Sau poate din puterea pe care ți-o dă acceptarea acelei lame subțiri și tăioase pe fața ta... Dar, oricare ar fi motivul, eu simt mereu schimbarea după ce ies dintr-o frizerie. Și nu numai fizic. Foarfeca frizerului și lama briciului îmi dau întotdeauna puterea de a lua totul de la capăt. Și asta nu se schimbă niciodată.
Oriunde te-ai afla, la Londra sau la Tokyo, la Stockholm sau Havana, la Atena sau Medellin, clopoțelul care sună când intri în frizerie are mereu același efect universal: îți lași grijile și supărările la ușă, te împaci cu tine însuți și dintr-o dată omul zâmbitor în halat alb devine cel mai bun prieten. Și atunci ritualul începe.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
