România la purtător

Când aveam 20 de ani, mergeam cu gașca de prieteni în vacanțele de vară, la Costinești. Apoi spre sfârșitul verii, ne cumpăram un bilet de tren "în circuit" cu care străbăteam întreaga țară în dorința de a ne reîntâlni prietenele făcute pe litoral. Plecam spre Moldova, Bucovina, apoi prin Vatra Dornei treceam în Maramureș, coborând în final spre orașele din vest: Cluj, Arad, Timișoara sau Sibiu, Brașov... Ne urcam în tren, ne uitam pe geam și coboram unde vedeam cu ochii! Puneam ștampila pe bilet și-apoi plecam mai departe. Așa am văzut mănăstirile din Moldova, așa am văzut Maramureșul, așa am văzut cele mai frumoase locuri din țară.

Apoi a venit Revoluția și timpul și-a pierdut răbdarea. În primii ani am fost jurnalist și, deși n-am rupt-o definitiv cu drumurile, cerințele erau altele. În '99 când am trecut la fotografia comercială, prioritățile mele s-au schimbat. "Închis" în studioul meu, venise vremea să-mi trăiesc și eu iluzia "visului consumerist". Totuși prin anii 2000 și ceva, când am început să mă prind cum stăteau lucrurile, dorul de călătorii a început să-mi revină, dar m-am gândit să încep cu locuri mai îndepărtate zicându-mi că pe-aici lucrurile puteau să mai aștepte. Nimic mai fals, căci românii se înscriseseră și ei pe calea betonată a globalizării.

Și așa ajungem în zilele noastre când o mare agenție din "glorioasele" zile ale fotografiei comerciale mi-a oferit un contract: să arătam turiștilor ce țară avem. Titlul campaniei era "Renașterea". Un turist vine în România la 60-70 ani și după toate experiențele trăite aici, pleacă întinerit la 20-30. Un an întreg am rătăcit prin țară. Am fotografiat, am editat și mi-am predat materialul. Dar imaginile care urmează sunt altele decât cele comandate. Aici mi-e gândul la România rustică, România mea de la 20 de ani... România pe care-aș lua-o cu mine dacă aș trăi în altă țară. România la purtător.

(click pe oricare fotografie pentru slideshow)