Fotomodel de succes, se stabilise la Paris. A venit în țară pentru un eveniment. A refuzat cazarea la Mariott. A dormit între amintiri, la bunici, într-un apartament prin Drumul Taberei. Acum aștepta îmbarcarea. În geamantanul de cală bunica i-a pus, bine învelit, într-o cutie etanșă, o bucată de parizer. Când va ajunge la Paris va cumpăra de la băcănia din colț, o baghetă caldă, o sticlă de vin, și niște Camembert. O va invita pe Jeanette la cină și cine știe, poate chiar o va cere de nevastă.
Nicolae Popescu
Pauză de masă. Ion taie felii subțiri și verzi: bă, de azi mâncăm bio. A făcut Nina drob cu pui și ce-am plantat în spatele casei. Le face cu ochiul. Mănâncă toți trei, parcă plutesc. Gelu zice: ce-ai pus în drob, că te văd așa fain, parcă ai toți dinții-n gură. Lasă asta, ați auzit de-o chestie nouă, AI, cică dai click și sare faianța pe pereți? Bă, vom fi primii zidari care lucrează remote. Vasi cască ochii: pân-atunci meșterul nu ne mai cheamă azi la treabă? Taci, trăiește-ți visul, i-am dat și lui o bucată bio.
Aurelian Țolescu
Pe fetiță eu am învățat-o să mănânce parizer deși, inițial, nu-i plăcea. Era mică și-i spuneam povești despre acțiuni trăite și finalizate cu pâine caldă și parizer, așezate pe ziar și mâncate la grămadă, care și cum apucam. Devenise obicei ca duminica seara să aduc o pâine fierbinte acasă și 250g de parizer. Mâncam cu poftă doar noi, ne bucuram, ne hlizeam și îi spuneam istorioarele mele. Acum nu pot mânca parizer singur pentru că nu are gust și savoare fără ea, iar pâinea s-ar răci cu lacrimi.
