Vânzătoarea de plăceri culinare și alte porcării alimentare îi flutura cabanosul în față. Îl iei, domne sau nu? Eustache căzuse în reverie. Femeia plesni cu salamu' de tejghea: Alo, mă mai ții mult cu cârnațu' ăsta-n mână? Ochii i se prelingeau pe vitrină unde lângă un maldăr de pleșcoaie se lăbărța mezelul roz. Ceru 2 felii. Decât? Flutură absent cele 2 felii care-i aminteau de Eufrosina și-și plimbă limba între ele. Dați-mi și niște brânză de la țărani pentru o experiență olfactivă autentică.
Iulia Biro
În sfârșit a invitat-o în oraș. Un an se tot uitase fata după el. Mergea des cu prietenele ei la cafeneaua la care lucra el. Când o auzeau suspinând, celelalte șopteau în cor: Paaariii. Frumos băiatul, nimic de zis: piele măslinie, păr albăstrui de negru ce era, ochi fierbinți. Acum, pe aleile parcului, de mână cu el, ea a susurat: Ai cel mai romantic nume. Mă face să mă gândesc la Paris, orașul îndrăgostiților. El n-a avut curaj să-i spună că ai lui l-au botezat Parizer. Imediat făcea 18 ani și-și schimba numele.
Tina Dublea
Când zic parizer, zic tata. Tata mirosea a Tarr, loțiunea aia ieftină de bărbierit. Pe el mirosea a lux. Când venea de la serviciu și aducea în tașca lui niște felii roz, știam că suntem săraci. Dar cinstiți. Atât își permitea din salariul de la Drumuri și Poduri. Asfalt și parizer. Și motorină. Parfum. N-am mai mâncat de ani. Să uit sărăcia. O vită cu copite. Și muștar. De Tecuci. Nici nu am habar cât de bohotană am fost. Alo, tata? Te iubesc. Pot să fiu iar mică? Promit să mă simt cea mai cea .
