Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema prostiei."
Ședința
Mihai Buzea
Mihai Buzea
- Ăăă... eu o iubeam, adică eram peste ea, știți. Adică, înțelegeți dumneavoastră, o penetrasem și eram acolo înăuntru și mă trudeam tare mult peste ea, să-i placă, să-i fie bine. Ea dormea, adormise. Adică a adormit în timp ce. Eu mă străduiam să fiu cât mai bun, cât mai bărbat, ea a început să sforăie, din gură îi curgea un fir de scuipat, pe partea stângă a gurii, știți, cum era ea așa pe spate, cu capul într-o parte, și eu îi lingeam scuipatul ăla, plin de iubire, atât de plin de iubire cât poate fi o ființă omenească. Mă mai opream când și când, mai ieșeam, de frică să nu termin prea repede, îi mai mozoleam un sfârc, apoi pe celălalt, dar tot așa cu grijă, cu grijă mare-mare ca îndrăgostiții, apoi intram iar și îmi mișcam bazinul cu atenție, nici prea tare și nici prea încet dar oricum nu conta, că ea nu s-a trezit deloc, niciodată, doar sforăia și atât, deși de vreo două ori a și plescăit. Poate visa?
- Nu visa.
- Eu așa speram, că visa. Că pe mine mă visa, știți, că făceam dragoste cu ea.
- De ce sperați asta?
- Păi, așa. Adică, știți. Să aibă un vis frumos, cel mai frumos vis din lume, și a doua zi de dimineață să realizeze că visul nu fusese vis și să mă iubească și mai mult, știți, așa, adică așa cum o iubeam și eu pe ea.
- De unde știți că vă iubea?
- Păi eu ce tot spun aici? Eu o iubeam pentru că și ea mă iubea, de aia!
- De unde știți că vă iubea?
- Păi nu v-am povestit cum a dansat pentru mine, în noaptea aia?
- Ba da, mi-ați povestit.
- Păi, vedeți? Ce femeie dansează noaptea pe masă, în Vama Veche, dacă nu iubește?
- O femeie care se iubește pe sine.
- Da, corect. Nu zic că nu-i așa! Se iubea foarte mult. Da' mă iubea și pe mine!
- De unde știți că vă iubea?
- Păi, dansul ăla?
- Din câte înțeleg, toată lumea din restaurant a aplaudat-o după aceea, corect?
- Normal! Cum să n-o aplaude? A dansat ca o zeiță!
- Și cine erau cei care au aplaudat?
- Cine să fie? Niște bețivi!
- Îi cunoșteați?
- Da, adică nu. Ea îi cunoștea, adică nu, îi cunoscuse în ziua aia, la mesele la care se juca bridge, acolo pe plajă. Erau niște ratați, dă-i dracu'!
- Dar plini de bani.
- Și ce? Ea nu se uita la bani!
- Dar a plecat cu mașina unuia dintre ei și v-a lăsat acolo când vi s-au terminat banii, dacă am înțeles bine.
- Da, da' deja ne certaserăm, deci nu se pune!
- De ce v-ați certat? Care a fost motivul?
- Mi se terminaseră banii.
- Domnu' Buzea, femeia asta nu v-a iubit niciodată.
- Ba m-a iubit!
- Atunci de ce vă aflați aici?
- Păi, domnu' doctor, nu așa merge treaba? Eu vă povestesc tot-tot-tot și dumneavoastră mă faceți bine, nu?
- Nu așa merge treaba. Eu nu sunt Dumnezeu. Eu sunt terapeut și pentru asta mă plătiți: ca să vă puteți rezolva singur problemele.
- Ce probleme? Problemele sunt în altă parte! De iubit, ea m-a iubit ca pe Dumnezeu, asta știu sigur. Și în mod sigur e acum nefericită, profund nefericită.
- De unde știți dumneavoastră că vă iubea? V-a spus ea?
Pacientul rămase cu gura căscată. Medicul nu repetă întrebarea.
- V-a spus ea vreodată că vă iubește?
- Ăăă... nu. Adică ce vreți să spuneți, dom' doctor? Vreți să spuneți că-s eu prost? Vreți să spuneți că Buzea-i prost? Asta e teza dumneavoastră? "Bă, ej' prost"?
- Nu. Dimpotrivă. Sunteți un caz interesant, foarte interesant, din punctul meu de vedere. Sindromul de Clérambault, așa se numește problema de care sunteți afectat. Din fericire, a trecut prin dumneavoastră fără să vă distrugă, iar acum nu vă rămâne decât să-l conștientizați și apoi să vi-l acceptați, să vă acceptați așa cum sunteți, cu tot cu trecut. Nu este nimic de care să vă fie rușine. În general, acest tip de afecțiune psihică este frecvent întâlnită la femei; dar la bărbați, deși rară, are efecte practice cu mult mai grave; e vorba, desigur, despre violență. Din câte înțeleg, nu ați fost vreodată violent față de ea, corect?
- Ce violent, dom' doctor... dacă - dacă! - am ridicat vocea la ea de vreo două-trei ori, în toți anii ăia!
- O ultimă întrebare, domnule Buzea. Nu v-ați îngrijorat niciodată? Când vedeați cât de mult bea? Vi se părea că totul e în regulă? O femeie tânără să se îmbete până la inconștiență, seară de seară? Nu v-a sunat niciun clopoțel de alarmă?
- Ce clopoțel, domnule doctor... până nu se ciupea, era o scorpie. Abia după prima vodcă de dimineață începea să se mai îmblânzească, să fie și ea om.
- Și dumneavoastră ce făceați în timpul ăsta?
- Eu o păzeam, să nu mi-o fute alții.