Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema prostiei."
Să nu crezi nimic
Cosmin Văideanu
Cosmin Văideanu
Un bărbat în jur de 60 de ani stă pe o bancă în fața locuinței sale și trage plictisit dintr-o țigară. Ulița satului e pustie la această oră, rar vezi câteva persoane trecând care încotro cu diverse treburi. Un biciclist vine agale pe stradă și se oprește în dreptul bărbatului care fumează. Biciclistul, care arată de vreo 50 de ani, salută.
- Hai noroc, nea Vasile!
- Să trăiești, Gheorghe!, spuse bărbatul, ridicând ușor mâna în chip de salut.
- Ce faci, nea Vasile?
- Uite pe aici. Unde ai plecat?
- M-a trimis femeia la magazin să iau ulei d'ăla bunu'. Vine aia mică a lu' Irina mai târziu și vrea să îi facă niște scovergi. Da' matale ești bine?
Gheorghe se uita cu atenție la Vasile. Bărbatul de pe bancă pare că are capul acoperit cu un bandaj peste care își pusese o șapcă, dar aceasta nu reușea să acopere în întregime pansamentul respectiv sau ce era acolo.
- Te-ai lovit la cap?
- A, asta? răspunde Vasile, în timp ce ridica mâna arătând spre cap. Nu e nimic. E pentru protecție.
Gheorghe rămâne un pic nedumerit. Vasile observase că nu înțelege așa că ridică un deget și îl îndreptă în sus. Gheorghe se uită spre cer și mai nedumerit.
- Ce vezi? îl întreabă Vasile.
- Ce să văd? Cerul....
- Lasă, mă, cerul. Și ce vezi pe cer?
- Norii?
- Lasă, mă, norii. Nu vezi avioanele?
Gheorghe se uită cu mai multă atenție. Își amintește atunci că zilnic treceau multe avioane peste satul lor. Nici nu le mai băga în seamă. Îi spusese cineva mai de mult că pe deasupra localității era un fel de autostradă pentru avioane. Nu zburau foarte jos, dar le vedeai.
- Ei, continuă Vasile, avioanele astea lasă după ele ca niște prafuri albe. Le vezi?
Gheorghe dă afirmativ din cap.
- Băiatu' meu mi-a zis că aruncă prafuri din astea din avioane ca să ne omoare, înțelegi? Că cică suntem prea mulți. Și la unii li se face rău și moare. De la prafuri zic. Mai știi iarna trecută când am zăcut o săptămână de credeam că gata? Cică de la prafurile astea a fost. Da' m-a învățat băiatu meu ce să fac. Cică dacă pun niște staniol de ăsta pe cap, nu mai are efect prafurile. Înțelegi? Și de atunci, sunt sănătos tun.
- Nu știu, bre, ce să zic. Băiatu' matale e plecat la străini, știe el mai bine.
- Păi, știe, știe, continuă Vasile. Tot el mi-a zis: "Băi tată, să nu cumva să te vaccinezi de guvid d'asta, că îți bagă un cip și știe tot ce faci". Și nu m-am vaccinat. Păi de ce să știe ăștia ce fac eu? Ce, eu știu ce fac ei? Tu te-ai vaccinat?
- Păi, da, răspunse Gheorghe mai cu jumătate de gură.
- Rău ai făcut, răspunse aspru Vasile.
- Așa mi-a zis domn' doctor de la noi din sat, că e mai bine, că eu am și tensiune...
- Ce știe băiatu' ăla? De-abia a terminat facultatea. Habar n-are de nimic. Zicea Aglaia lu' Pățitul că nici tensiunea nu a știut să o ia. Slab, slab, concluzionă Vasile.
Gheorghe rezemă bicicleta de gardul lui Vasile că obosise să o mai țină și se așază și el pe bancă.
- Bre, știi ce nu înțeleg eu? Cine vrea să ne omoare pe noi doi, cine ne cunoaște pe noi?
- Stai să vezi, că mi-a explicat băiatul meu. E o d'asta, cum îi zice... continuă Vasile în timp ce căuta înfrigurat cuvintele. E o co... co...
- Corupție?, încercă Gheorghe să îl ajute.
- Nțțț, altfel îi zice. Gata, știu. Constipație. E o constipație de astea în toată lumea, cică. Așa zice fi-miu. Adică, să îi omoare pe proști și pe săraci și să rămână numai bogătașii. Și de aia dă cu boli, dă cu din astea.
Gheorghe se gândi câteva secunde și spuse nu foarte convins:
- Așa o fi. Îl știi pe Fănică?Ăla care a ținut-o pe aia a lui Leonte, care avea doi copii făcuți cu altul? Bărbat în putere, la 60 de ani, a căzut seara la pat și dimineața era rece.
- Păi, vezi. Eu ce zic?
Gheorghe se ridică ușor de pe bancă și își îndreaptă șalele.
- Hai că mă duc la magazin. O să zică femeia că m-am făcut ulei, râse ușor bărbatul.
Gheorghe își ia bicicleta de lângă gard și când să plece vede un grup de patru tineri care se îndrepată spre ei. În fruntea lor e un băiat de până în 30 de ani cu sacou, destul de elegant, cu părul proapăt aranjat la frizerie. Tânărul vine direct către cei doi bărbați și le întinde mâna.
- Bună ziua, domnilor. Mă bucur foarte mult să vă întâlnesc, le spune vesel tânărul după ce le strânse mâna.
- Hai să trăiești, răspunse Vasile. Pe cine căutați?
- Nea Vasile, nu mai mă cunoști?, îl întreabă tânărul zâmbind.
Vasile îl privește în tăcere. Se uită apoi la Gheorghe care avea o expresie nedumerită pe chip.
- Sunt nepotul lui Anton. De pe deal. Alex...
Vasile îl privește cu multă atenție apoi zice:
- Ești nepotul lui Pățitu? Nu te-am mai văzut p-aci de când te agățai de rochiile lu' măta-mare.
Tânărul roși puțin.
- Eh, am mai venit pe aici în vizită, dar nu m-ai văzut matale. Și e posibil ca peste câteva luni chiar o să mă mut aici, afirmă tânărul cu mândrie.
Gheorghe își luase bicicleta și se pregătea să plece, salutându-i pe cei prezenți.
- Nu plecați, îl rugă Alex. Că am treabă și cu dumneavoastră.
- Mă duc la magazin, m-a trimis femeia să iau ulei... scovergi..., adaugă bărbatul în timp ce se îndepărta.
- Vin la dumneavoastră acasă? strigă Alex.
- Vino, vino, răspunse Gheorghe.
- Nea Vasile, uite care-i treaba, spuse tânărul în timp ce se apropia de bancă. Vreau să candidez la Primărie și acum umblu să strâng semnături. Mă ajuți?
- Candidezi la Primărie? Nu ești cam tânăr? Da' câți ani ai?, întreabă Vasile cam nedumerit.
- Nu contează vârsta, contează ceea ce știi să faci, răspunde tânărul sigur pe el.
- Și tu ce știi să faci? insistă Vasile.
- Eh, sunt prea multe studii, prea multe diplome și nu e timpul acum.
- Și ce îmi dai dacă semnez? rostește Vasile după o pauză mai lungă.
Alex e un pic nedumerit.
- Ce să vă dau? Nu înțeleg.
- Păi, pe aici se dă ceva ca să votezi. O găleată, un pui, ulei, de astea. Și cine dă mai mult e votat, explică Vasile nonșalant.
- Da, dar aici nu e votare, e vorba de o semnătură, încercă să lămurească Alex lucrurile.
- Și ce faci tu cu semnătura mea?
- Eu nu fac nimic. Adică, o duc la Biroul Electoral Județean, cu alte semnături și acolo ei decid dacă îmi aprobă candidatura la Primărie.
- Și tot nu am înțeles ce faci cu semnătura mea.
- Așa e legea, insistă Alex. E mai complicat de explicat.
- Adică eu sunt prost? întrebă Vasile.
- Nu, nu, nu, se scuză Alex. Nu asta am vrut să spun. Doar că legea e de multe ori mai încurcată. Știți și dumneavoastră cum e...
Vasile se gândește puțin și apoi întreabă:
- Deci, cum se face?
- Ce anume?
- Cu semnătura.
Alex se îndreaptă spre un tânăr care îl însoțea și scoate din mapa pe care acesta o avea un formular pe care i-l arată lui Vasile.
- Așa e formularul. Nume, prenume, dumneavoastră trebuie să semnați aici și asta e tot.
Vasile își freacă bărbia cu mâna.
- Semnez dacă dai ceva, răspunde bărbatul într-un târziu.
Alex pare pus în încurcătură. Dar întreabă timid.
- Cam ce aș putea să vă dau?
- Bani, mâncare, ce vrei tu. Primarul mi-a dat o sută ca să îl votez. Dar dacă cineva dă mai mult... asta e. Să se supere pe mine.
- Cred că e o confuzie pe undeva, încearcă să lămurească Alex. Noi nu vă cerem să votați cu noi. Și dacă vă ceream să votați cu noi tot nu era în regulă să vă dăm ceva, pentru că asta e penal, faci pușcărie. Noi vrem doar o semnătură. Pe urmă, dacă intrăm în competiție, ne prezentăm programul electoral, spune ce vrem să facem și decideți dacă ne votați.
Vasile nu pare prea mișcat de explicațiile tânărului potențial candidat la primărie.
- Să zicem că semnez cu voi. Îmi dați un pix? negociază Vasile.
- Un pix?
- Da, un pix.
Alex se gândește câteva secunde și răspunde ușor nehotărât:
- Da, cred că putem să îți lăsăm pixul cu care semnezi. Cred că e în regulă, afirmă Alex în timp ce se uita la tinerii care îl însoțeau și căuta confirmare în privirile lor.
- Ai văzut că ne înțelegem? spune satisfăcut Vasile, O să i-l dau lu' ăla micu' când mai vine pe aici, că și așa începe școala. Ce bucuros o să fie!
Alex se pregătește să îi dea lui Vasile formularul pentru a semna. Înainte îl întreabă:
- Avem nevoie și de datele dumneavoastră de pe buletin. Adică, nume, semnătură, CNP, seria și numărul. Le știți pe de rost?
Vasile începe să se uite bănuitor la Alex și la cei care îl însoțeau.
- Adică să vă dau buletinul?
- Nu de tot, afirmă Alex. Doar datele de pe el. Așa e legea.
- Adică voi vreți să îmi luați datele de pe buletin?, spuse Vasile, în timp ce se ridică de pe bancă. Vreți să îmi furați datele și să le vindeți pe urmă? Asta vreți să faceți? Ca să mă controleze... Am văzut eu la televizor.
- Nu cred că ați înțeles.... afirmă Alex.
- Ce nu am înțeles? ridică vocea Vasile. Ați venit să îmi furați datele? Credeți că eu sunt atât de prost să vi le dau? Marș de aici!
Vasile intră repede în curte și încuie poarta de teamă ca tinerii să nu intre peste el, dar le strigă amenințător de pe gard:
- Să nu vă mai prind pe la mine că pun cățeaua pe voi!
Alex și echipa sa rămân câteva secunde privindu-l pe bărbat care se îndepărta. Apoi pun formularul la loc în mapă și-și văd de drum.