Alin intră timid în casă, ținând la spate buchetul din trandafiri. Amândouă iubeau florile, nu avea cum să dea greș. Colierul delicat se hotărî să-l ascundă în buzunarul interior. Poate ar fi fost mai indicat să cumpere un parfum. Amândouă foloseau. Numai că Ana iubea mirosurile dulci, Maria pe cele florale. Ana era cochetă, Maria gospodină. AnaMaria, iubita mea soție azi sărbătorim la restaurant sau acasă? Îmbrăcată în bluza favorită a Anei, dar în fusta Mariei, femeia își sărută bărbatul.
Diana Cornea
Bună ziua, bună ziua, aveți? n-avem. Bună ziua, bună ziua, doriți? nu. Pamfil se uita în zare. Ce zare? Zarea zare. Pamfil era copil din flori. Flori de cer. Când trecea o pală de vânt striga tare: bunăăă ziuaaa, aveți? Și cum nici o floare mamă nu-i răspundea, necunoscând răspunsul, tot el răspundea: n-aveeemm. În zilele cu spini, când se simțea arici, pleznea limba de cerul gurii și șuiera aspru: bună ziua, doriți? copil din plai de dor? Invariabil, Pamfil, auzea crucile din cimitirul orb, oftând îndurerate: nu.
Elena Fermuș
Era suavă și zveltă, precum o semilună născută de sfinți pe cerul de vară. De când tată-su picase la boală, și ea-i luase locul, nimeni n-o mai striga pe nume, îi ziceau morăriță. În zori și-arunca trupu'-n haine largi de in, înhăma calul la căruța cu sacii de grâne și lua drumul morii. La apus, când se-ntoarcea, se deshăma de poveri, punea șaua pe cal și galopa spre acolo unde se despuia de in și de frici, și înota goală în lacul de la muchia pădurii. Și tot urzea la planuri cu femeia ce se oglindea în luciul apei.
