Nu se mai văzuseră de mult. Vorbeau în același timp. Reproșurile acumulate curgeau ca un baraj rupt. Prin apele vărsate rănile adânci ieșeau pe rând la suprafață. Obosite, au plâns până le-a bufnit râsul. Abia apoi au început să se asculte real, să-și dea sfaturi și să se îmbărbăteze. La final, păreau că știu amândouă ce au de făcut. Au șters oglinda, că se și scuipaseră la un moment dat, și-au spus te iubesc și au stins lumina. Una a ieșit în lumea reală, cealaltă a rămas pe întuneric. Sperând.
Ana-Maria Butuza
Draga mea, te rog, nu-mi mai băga scuza cu Mercur retrograd. Ți-am spus și îți repet: nu cred în astrologie și alte științe oculte. Înțeleg, încerc, adică, să mă obișnuiesc cu ideea că ești Gemeni, dar fă ceva cu cealaltă nebună. Îmi ești destulă tu, în versiunea calmă. Cu două femei ar fi prea mult și apoi nu sunt chiar atât de potent încât să fac față. Adică sunt. Poate nu e o idee rea. Când pe tine te doare capul, aș avea o variantă. Nu dragule, n-ai înțeles. Când mă doare capul, pot lua un nurofen. Dacă vreau.
Răzvan Dițescu
Să recapitulăm. O duc la Paris. Ne cazăm la Maison Souquet. O zi o rezerv pentru mers pe jos. Montmartre, Sacré-Cœur și Place du Tertre. Apoi o luăm spre Luvru. Pe chei apoi până la Musée d'Orsay. De acolo Turnu-i aproape. Am făcut rezervare la Jules Verne pentru ora nouă. Numai bine să admirăm apusul și cum se lasă seara. Ce vă tot mirați? Orice bărbat are permanent o femeie în minte. Cei căsătoriți au una și acasă. În plus, un bărbat adevărat nu părăsește o femeie pentru alta. Le păstrează pe amândouă.
