Vine când sunt pe balcon. Toc ceapa la aer, poate mă ustură mai puțin ochii. Te-am găsit, zice. Când se bucură, vocea ei capătă niște note înalte pe care eu le simt ascuțite și zgârietoare. Îmi vine să-i dau cu tocătorul în cap, când o aud. O și lovesc cu tocătorul, când, după ce îmi șoptește nu știu ce doar ca să îmi sufle aer cald pe ceafă, mă îmbrățișează ca din întâmplare fix peste sâni, apoi rămâne lipită de spatele meu. I-am zis de zece mii de ori să nu mă mai atingă când e atât de cald afară.
Andra Toropoc
S-au cunoscut la Odeon în seara de tango stradal care le-a schimbat viața. Formaseră ad-hoc pereche, soții lor nu dansau, iar împletirea senzuală a pașilor și trupurilor le-a electrizat. Au rămas captive-n vraja acelei nopți și-au simțit c-ar fi posibil ceva minunat reprimat de-amândouă până atunci. Iubirea liberă le-a dat aripi de curaj, au divorțat și s-au mutat împreună. Desigur, lumea le-a bârfit încât au decis să plece departe. Poate c-au ajuns la Buenos Aires și trăiesc în ritm de milonga.
Ioana Clara Enescu
Mulțimea de pe străzile bazarului era un fluviu ce-și desfăcea brațele într-o deltă gălăgioasă. Am plutit un timp în derivă, apoi am fost aruncată pe o stradă cu tarabe în spatele cărora picoteau vânzători obosiți. De nicăieri, părea că glasul unei păsări mă cheamă. Am găsit-o într-o colivie. Când am ajuns lângă ea, a tăcut și și-a băgat capul mic sub o aripă. Liniștea l-a trezit pe vânzător, care m-a îmbiat să cumpăr o oglindă de argint. Din apa ei tulbure, o femeie necunoscută a-nceput de atunci să mă privească.
