Mă așez pe scaun și îi arăt mâinile. Aha, zice ea în timp ce pregătește ustensilele pentru manichiură. V-am spus să nu vă mai roadeți unghiile când citiți. Dacă nu vreți să mă ascultați, degeaba vorbesc cu dumneavoastră. Ia nu mai deschideți nicio carte. Vedeți ce manichiură am. O să-mi mulțumiți peste o lună. Își încrețite buzele căutând forfecuța potrivită și în priviri i se citește disperarea. Râd și o aprob sperând să o îmbunez. Dar peste un an?, zic și ea se îmbufnează iar. Treaba dumneavoastră, eu vă vreau binele.
Oana Jindiceanu
E bine fata, zise-n gând: sânii fermi, abdomenul plat, privirea lascivă, clar e mai tânără. Așeză telefonul exact așa cum îl găsise și își șterse cu atenție urmele. Apoi se dezbracă stângaci și se privi în oglindă. Sânii ca două pungi cu lapte pe jumătate goale, abdomen de femeie însărcinată, deși a născut acum 6 ani, privirea rece și pierdută, cearcăne vineții. Îmi aduci și mie un prosop? strigă el din baie. Ea se redresă rapid, luă uscătorul de păr din dulap, deschise ușa de la baie zâmbind și
Alina Marcu
O să-mi fie dor de micul dejun și de cafeaua aia pe care numai tu știi să o faci perfect. Mereu m-ai făcut să mă simt ca un rege. Și de sesiunea săptămânală de cumpărături, și de paharul ăla de vin în miez de noapte când bârfeam vecinii. O să-mi lipsească mirosul teiului de la geam, aroma de levănțică din dulap și fursecurile pe care mi le dădeai la pachet. Știu că ți-e greu, și mie îmi este. Dar te rog să înțelegi. Îmi pare rău, mama, mâine mă mut. Cu ea. O iubesc. Te bucuri pentru mine, nu?
