Vă întindeți ușor pe canapea. Închideți ochii, respirați profund. Sunteți la umbra unui copac secular, într-o după-amiază însorită. Este liniște, nimic nu vă deranjează. Nici frunzele nu mișcă, nici păsările nu zboară. Este atât de bine, încât adormiți. Văd un arici. Mi-e frică de el, întrerupse pacientul. Da, era un arici, dar a plecat în viteză că pierdea trenul. Sunt trenuri în zonă? Mi-e frică să nu rămân fără picioare. Era un tren, dar a plecat departe, să se relaxeze și el. E greu să transporți arici.
Ana Maria Dobre-Nir
Apeși pe pistol, inspiri, te relaxezi, tragi, apoi vezi cum se scurge viața din trup. O meditație în sine, pentru că ești acolo cu toată ființa ta. Ești cel care ia viață. Și nu din greșeală, ci pentru că alege s-o facă. În minutele alea nu mai ești om, ești capăt de drum. Iar adrenalina aia nu ți-o poate da absolut niciun drog, nicio partidă de sex, niciun ciripit de păsări sau săritură în gol. Dar tu nu ești încă pregătită. Pentru a ajunge la nivelul ăsta, trebuie să nu ai nimic de pierdut pe lumea asta.
Gheorghiță Mircea
Goguță se cufunda în vid când voia el. Fluidul gândurilor se decanta astfel cel puțin o dată pe zi. Meditația era forma de relaxare la care conștiința lui a ajuns după nenumărate studii și practici. Dacă, odată, Goguță trăia într-un univers dihotomic, acum, Yin-Yang îi deschise mintea către acceptarea vocii din interior, îl ducea către zen, stabilitatea și echilibrul primordial, care nu cereau intervenția sa. Goguță făcea asta mereu, când soția, Goguța, îmbrățișa orientalismul practicii Kamasutra cu vecinul Mardale.
