Nu așa își imaginase viața cu el. Ea îi oferise totul. El accese de furie, păreri de rău și jurăminte de iubire. Copiii au transformat-o în leoaică. Îndura. Lacrimi. Violență. Teroare emoțională. Pe plajă ea și copiii îi repugnau. Cu ochii injectați de tăria berilor ingerate, privea galeș alte femei. Dacă mai scoate un sunet ăsta micu' îl omor aici, pe plajă. A plecat cu copiii și lacrimi amare pe obraji. Noaptea aceea a fost liniște. Spre ziuă, marea a adus la mal, trupul unui bărbat. Neidentificat.
Alex Caragian
Cubul de gheață se izbește de pereții de sticlă. Câinele ridică vârful urechii. Este maximum de mișcare dispus să facă. O picătură de condens se scurge leneș pe paharul pătrățos scos de câteva minute din minibarul de pe marginea piscinei. Vântul s-a oprit. De vreo două zile. Aerul arde atât de tare-ncât ai impresia că soarele nu a mai apus tot de atunci. Z. își trage o palmă zdravănă. Întinde țânțarul pe obraz. Câteva picături de sânge-n plus față de cele dobândite de la cadavrul de sub șezlong.
Florina Hegedüs
Aflând moartea că se mutila în scris i-a adus un catalog, cu oferte. Corpuri atârnate de grinzi. Căzi cu sânge închegat, trupuri umflate în smârcuri, oase rupte de tren. Speriat, i-a zis: știi, vreau să mor în somn, în propriul pat. Liniștea veșnică l-a privit, i-a privit cărțile și-a întrebat: ce dai la schimb? Din două vorbe s-au înțeles și, a continuat să scrie, până s-a plictisit și-a adormit, de tot. Zâmbind. Nu mai erau griji, îi cedase morții drepturile lui de autor. Biata, nu știa că nimeni nu-l citea.
