Îi povestesc Liei stresul grozav ce-l traversez de când Ada se dă pe lângă șefu' să-mi sufle postul și-mi propune ședință la saună șamanică, așa, între fete. Mă echipez regulamentar, fustă lungă, despletită, desculță și mă așez în roata formată în jurul șamaniței, fostă contabilă la fabrica de mobilă. Ne conectăm cu tărâmul spiritual în fum de salvie și bătăi de tobă, apoi ni se cere să relatăm traume din copilărie. Îmi vine rândul și răspund năucă, n-am. Aici e problema ta, înțelepțește șamanița, ești prea relaxată.
Șerban Răzvan
Focul arde. Se întinde ca un șarpe spre pereți, apoi cuprinde leagănul în care doarme fetița. Podeaua trosnește. Chipul ei strălucește ca într-un apus de vară. Visează. Zâmbește. Vopseaua albă se scorojește în picături de foc negru. Lemnul plesnește ca niște jeturi de lavă. Fetița doarme mai profund ca niciodată. Limbile de foc năvălesc pe cearceaful alb. În curând îi vor cuprinde piciorul. Se trezește. Plânsul îi erupe în durere. Într-un balon de gheață, părinții ei se uită relaxați la fotbal și la Coldplay.
Mihai Priboianu
Pata de frig agățată de nor îi aducea același octombrie înfipt în retină. Scârțâind familiar, ușa librăriei înfățișa același tapet după al cărui galben tânjeau toate paginile cărților noi de pe rafturi. Liniștea paginilor neparcurse îi îmbrăca paltonul de calm. Ceaiul verzui contrasta cu pălăria din catifea raiată muștar. Luă în mâinile ude de ploaie o carte cu o copertă neagră fără titlu. Citi cu voce tare. Librarul șterse cu mâneca verde pata de frig de pe nor și îi transformă liniștea în noiembrie.
