S-a gândit că este prea obosită și i-ar trebui puțină relaxare. Bărbatul care o bate, copiii care plâng și țipă tot timpul, șeful care o hărțuiește zilnic. A mai socotit și datoriile către bancă și le-a raportat la salariul mic pe care îl avea. Și-a programat concediul în amănunt, deși era hotărâtă să plece singură. Ceea ce nu știa cu exactitate era din ce loc va începe călătoria. Gata, știa. Turnul, cu cei 80 de metri ai săi era cel mai bun început. A închis ochii și a început marea relaxare.
Camil Popescu
Nu există ceva mai obositor decât o relaxare continuă și nici ceva mai plictisitor decât ultimele luni la un job de care te-ai săturat până peste cap. Așa că încerc să omor timpul cu mici distracții zilnice: am o crosă de golf cu care îmi exersez mișcările, ud ficusul din geam o dată la două zile, fac avioane de hârtie și încerc să-l repar pe Ion, robotul guvernamental, care ar trebui să iasă din dulap la oră fixă, precum un cuc dintr-un ceas de perete și să zică ceva. De ieșit iese, dar nu zice nimic. E mut.
Monica Bologa
Ne îndreptăm spre căsuța de pe plajă, pășind desculți pe scoici și stele pisate. Imediat ce am închis ușa în urma noastră, ne-am aruncat în pat. Acum, după trei zile, habar nu avem cât de rece este marea, dar știm cât de fierbinți ne sunt trupurile; nu am vizitat deloc împrejurimile, dar ne-am descoperit fiecare centimetru de piele; nu am gustat din gastronomia locală, dar ne-am savurat în tihnă corpurile cu gust dulce de sare. La final de vacanță, am înțeles un lucru: în pat se întâmplă cea mai intensă relaxare.
