Credeam că tata este circar, mama îi spunea că jonglează și face echilibristică la greu. Eu îl iubeam mult, îmi spunea povești și râdeam iar mama-i zicea clovnule, mereu inventezi. Stăteam tăcut între ei și-mi băgam mâinile în palmele lor ca să îmi simtă pe-acolo inima cu toată iubirea din ea. De-aceea nu pot să spun la cine vreau să rămân, cum mă tot întreabă doamna asta. Și cu mama și cu tata, urlu cu unghiile în carne, sper să se vadă cum inima mea picură sânge, dar doamna e iritată că-i atâta circ la un divorț.
Adriana Patroi Miu
Vezi tu bobul ăsta de grâu, nepoate? Fiecare sămânță ascunde în ea un început și un sfârșit de viață. Există o ciclicitate în orice lucru. Nu te lăsa cucerit de zâmbete. Aceleași buze care sunt astăzi mieroase mâine o să îți străpungă inima. Când îți zâmbește răspunde-i cumpătat. Nu te lăsa amăgit de lacrimi. Sunt toate doar expresiile unui suflet pe care trebuie să ajungi să îl cunoști. Abia apoi lasă-te descoperit. Înainte să orbesc nu înțelegeam lucrurile astea. Acum simt că și orbirea e tot un început de lumină.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Și-a potrivit mai bine broboada și a-ngenuncheat. Acolo putea fi ea cu adevărat, putea da glas gândurilor ce-i ciocăneau în tâmplă. Ce s-a mai întâmplat de data trecută când ne-am văzut, a întrebat-o. Cum să-i spună oare. Părinte, port în suflet o mare tristețe. Întâi n-a răspuns. În aer plutea o tăcere plină de-nțelesuri. Știu despre asta, copilă, i-a zis într-un târziu. Nici eu n-am. Dumnezeu are pentru tine altă menire. S-a ridicat. Era ușoară ca un fulg. După mult timp, a zâmbit în lumina dimineții de aprilie.
