Pe cea mai frumoasă fată din lume o cheamă Felicidad și lucrează în cofetăria de pe strada principală. Zâmbetul ei încetinește curgerea timpului, drept pentru care zilele petrecute în orașul G sunt mai lungi decât cele din restul ținutului, au cel puțin 25 de ore, poate chiar 30. Eu am stat trei zile în oraș și doar o oră în cofetărie, unde timpul părea mort, iar clienții stană de piatră. Când n-am mai văzut-o m-am trezit ca dintr-un vis. Eram tânăr când am intrat, iar la ieșire cu părul alb. Cum dau timpul înapoi?
Monica Aldea
Urcușul devenea mai anevoios. Poetul se rătăcise. Măcar își luase cu el uneltele de dormit. Ce locuri frumoase, parcă le recunoștea. Oamenii treceau nevăzuți. Surzi și orbi, suiau și coborau senini. O bucurie blândă îi umplu sufletul. Începu să murmure o rugăciune. Se pomeni zicând-și cei din urmă, vor fi cei din urmă. Intră fără urmă de teamă. Îl așteptau. Ușile se închiseră. Cineva ridică de jos cartea pe care o ținuse strâns tot drumul și citi titlul NO EXIT. Poetul se pierduse deja în lumină. (In memoriam Ioan Es Pop)
Diana Cornea
Se lăsase de frământat cărnurile. Acum le trântea direct. Le mai agăța de lustră din când în când și măsura timpul în funcție de lentoarea mișcărilor lor. Le stivuia, alegro, în rafturile înghețate. Notă după notă până azi când a observat că se repetă. Gama. A tăiat nervos. Broboane sângerii se iviră la suprafața transparentă. Un ochi clipi. Cu pixul în aer se roti ca un dirijor - orchestră un tête à tête făcându-i ochiului cu ochiul: te voi boteza Il Fiore. L-au găsit mușcat, între toate gurile deschise, flămânde.
