În arta crimei, granița dintre posibil și imposibil, dintre ce poți să omori și ce te poate ucide, e desenată cu o tușă groasă. Se vede de la o poștă. Iar Lee nu era orb. Dar acum tocmai asta era problema. În fața ochilor avea cea mai încântătoare ființă care-a urcat vreodată pe tocuri. Cerb în bătaia farului, nu-și putea dezlipi privirea de la buzele pe care fiecare cuvânt se făcea cântec. Doar creierul, vinil zgâriat, îi repeta cu majuscule prima poruncă. Să nu ucizi o pasăre cântătoare.
Aurelian Țolescu
Tatăl unui coleg era cunoscut ca unicul pilot ce a reușit să scoată un avion de linie din vrie, acea cădere accelerată, în răsucire, aproape imposibil de oprit. Relația lui cu avionul era perfectă, făceau un tot, iar uzina cu aripi s-a făcut înțeleasă și apoi s-a lăsat dominată de pilot. Ce butoane și manete ar trebui acționate, cu pricepere și curaj, atunci când relațiile dintre doi oameni care se iubesc intră precum avioanele în vrie, mai ales atunci când cei doi se consideră, amândoi, piloți?
Monica Bologa
Încerc să deschid ochii, pe pleoape parcă am câte o piatră. Primesc un mesaj: Surpriză, în cinci minute voi fi la tine. Sar din pat, fug spre baie, mă împiedic de prag, țip de durere, n-am timp de duș, nici să-mi spăl părul, de epilat nici atât, mă stropesc cu apă pe față, sub brațe, dau un fâs de parfum, iau o gură de Listerine, alerg prin casă ca o găină beată, mă văd în oglindă, mă sperii de mine. Soneria sună ca o dementă. Încă stau lipită de ușă, goală, cu părul zburlit și cu o respirație puternică de mentă.
