N-am înțeles de ce bunica a acceptat să se culce în lada de lemn din biserică în loc să doarmă în patul ei. Mama a spus că bunica se pregătește să plece, dar ea n-a plecat niciunde. De fiecare dată când o chemam, bunica venea și se așeza pe lada cu boarfe din debara. Eu mă așezam alături pe cutia aspiratorului și-i ascultam cuminte poveștile. Bunica n-a lipsit niciodată. Doar când s-a născut Miruna, ea a terminat povestea, s-a ridicat și mi-a spus să șed în locul ei, că are să lipsească o vreme.
Marilena Demian
La cursul ăsta de scriere creativă eu vă dau teorie și bibliografie la greu, dar să știți că deși sunteți mulți care simțiți nevoia să puneți mâna pe condei, degeaba o faceți, pentru că vă spun eu, tot ce a putut fi scris s-a scris deja, nu e nimic de adăugat, precis că în fundul Chinei e unul care a scris exact ce scrieți voi, nu e ca pe vremea lui Balzac și Tolstoi, că ei aveau toate temele libere, în condițiile alea ce mare lucru era să devii faimos? Apropo, sper că veniți mâine la lansarea noului meu volum.
Florentina Enache
Așa, la cine sunt banii de taxă, întrebă Doc relaxat; sau i-ați dat deja? Ce să dăm?, căscă Somnorosul. Bă, voi ați înnebunit de tot, de când v-a albit asta mică și lenjeria și pieile? Spălați pe creier nu vă știam, că în rest ați făcut toate bolile. Taxa dă protecție, pentru vrăjitoare; nu pentru asta lucrăm noi juma' de lună? Cine trebuia să-i ducă azi banii? Aaa, taxa aia, cre'că Mutulică era la rând. Ce-ai făcut mă, cu banii? se răsti în șoaptă Rușinosul. Șase perechi de ochi îl priveau sfredelitor. Ăsta, mut.
