De când s-a mutat la noi în curte l-am simțit că mă privește cu jind, că-i freamătă nările când îmi simte parfumul, că-l fascinez. Nu mi-a adresat niciun cuvânt încă, dar atitudinea-l trădează. Tot cartierul mă admiră. Sunt o persoană superbă, rafinată și elegantă și aloc mult timp și resurse îngrijirii personale. Cum am ajuns aici? Nu-mi amintesc defel detalii. Poate că în drum spre poartă a încercat să mă înhațe? Probabil din instinct de conservare, disperată m-am cocoțat în plop? Sigur e că nu știu cum să cobor.
Yuka Brevi
Cum am ajuns aici? Să-ți povestesc. M-a privit. Și eu pe ea. O forță invizibilă m-a tras în tunelul irisului ei, cu o viteză fantastică. Am lăsat orașul în spate, pădurile pe dreapta, turma de zimbri pe stânga, m-am ferit să nu mă înțep în Turnul Eiffel, am evitat vreo doi sateliți și câteva resturi de la alții. Apoi, am căzut pe Lună. Slo-Mo i-am cules o floare și, când m-am întors, am cerut-o. Eram transpirat, obosit, cu hainele rupte după o asemenea experiență. De milă, cred, a zis da. Punct.
Sanda Burță
Îl văd pe fereastră. Șade în pridvor și-și curăță un măr stricat cu briceagul ăla pe care mi l-a pus la gât când i-am zis că mă despart de el. Se strică toate, zice, să le-aduni pentru țuică. Iau găleata și dau să trec pe lângă el dar se ridică și mă-nșfacă de păr. Mușcă din ăsta, proasto, mușcă. Mușc din mărul stricat și ochii mi se deschid parcă pentru-ntâia oară, îmi văd goliciunea sufletului și nu mi-e rușine. Înfig briceagu-n gâtul lui și râsul i se face horcăit. Las în urmă grădina și ies.
