Din neatenție m-am tăiat ușor pe gambă. O mică durere, urmată de o picătură roșie care a tremurat o clipă, apoi s-a prelins pe picior. I-am oprit căderea cu degetul, strivind firicelul ca de sirop, apoi am dus degetul la buze. Un gust metalic, cald, amestecat cu iz de viață mi-a umezit gura. Am lăsat sângele să alunece pe pielea albă ca de porțelan, proaspăt netezită, apoi l-am lipăit, sugând cu putere din rana ce se căsca, oprindu-mă după leșin. Acum cunosc o asistentă, fac transfuzii de sânge.
Iulia Vîși
Întind palma să-ți cuprind atingerea, dar în timp ce tu te îndepărtezi, 10 degete bărbătești îmi gâdilă coastele ca pe niște clape iar eu te strig, pe ritmul lor. Așa-i că nu mă mai auzi? Se pare că amândoi am început să rulăm un film mut. Iubirea nu trebuie să tacă. Nu trebuie să urle. Iubirea doar GEME. Printre rânduri, mai rămâne alb negru. N-am reușit niciunul dintre noi să ne iubim până la final. Am mutat capătul mai în față și mă întreb. De când mi-ai ajuns oare trecut când se presupunea că-mi ești viitor?
Titela Durnea
Buchetul de liliac, atipic evenimentului, îi complimenta rochia ivory. Au râs când au realizat c-au uitat de grâu și de voal. Era atâta iubire că te-așteptai să bubuie din clipă-n clipă inimi. Soare, oameni dragi, armonie. Brusc, de sus s-a deschis robinetul și-a început să curgă timp, la început cu presiune, apoi tot mai lent. S-a oprit într-o zi de marți, la masa rece, metalică, ce se asorta cu inimile. Au semnat repede. S-au privit scurt. Liliacul din curtea notarului își scutura ultima petală. A început ploaia.
