Seara, adoarme cu gândul că vine și ziua de mâine, o să se schimbe, orice e posibil. Își vorbește ca o mângâiere pe frunte, nu te panica, își zice, nu e nimic pierdut decât o zi, doar una. În fiecare mâine care vine, așteaptă seara, să poată spune gata, atât a fost, ce să mai faci la ora asta? Azi a simțit, ca o lumină, înțelegerea: de-o viață, el doar așteaptă moartea, să scape, să anuleze orice eșec viitor, să nu mai trebuiască nimic. În el se întinde liniștea. Acum chiar știe ce are de făcut.
Raluca Terry-Enescu
Ai studiat fizica, pentru că proful dintr-a unșpea ți-a explicat că totul e făcut din pulbere de stele. Locuiești în Franța pentru că în anul 2, în Erasmus, te-ai îndrăgostit de o franțuzoaică. Te-ai născut pentru că tatăl tău din Cluj și mama din Orșova s-au cunoscut la Eforie, pentru că bunica ta a părăsit insula scufundată Ada Kaleh, unde strămoșul ei fusese trimis străjer de Suleiman Magnificul, după Bătălia de la Mohaci. Exist pentru că exiști, Ubuntu, suntem pentru că ne-am atins și suntem pulbere de stele.
Alina Ilie
Eram doar suflet, dar din depărtare păream cu toții scântei. Lumina ne proiecta imagini ale celor ce visau. De acolo i-am ales și eu. Ceva îmi spunea că erau ai mei. În fiecare zi îmi așteptam rândul la coborâre, însă abia după ani dragostea nemărginită a prins contur și atunci mi s-a permis. Totul a dispărut pentru câteva luni, vocea ei mi-a fost ghid. Atunci m-am întrupat. Atât de frumoasă și de bună, mi-a fost ușor să îi spun mamă. Așa de blând și de înțelept el. Am ales bine și de data asta.
